Prima conditie ca sa poti captura un crap mare este sa pescuiesti pe un lac ce adaposteste crapi mari. Pentru o locatie ce adaposteste asemenea exemplare consider ca merita orice sacrificiu. Eu m-am deplasat la 600 de kilometri de Cluj, in Ungaria: Merenye.
Nu pot spune ca sunt un pescar de ,,peste mare’’, nu am inca un portofoliu in acest sens, insa ador ascesti pesti: sunt rezidentii valorosi ai lacurilor in care traiesc, sunt batrani, sunt smecheri, sunt imprevizibili. Pescuitul lor difera de pescuitul ciortanilor. Trebuie sa fi mai smecher decat ei, sa le intinzi capcane, sa-i prinzi pe picior gresit si, cel mai important, sa-i localizezi.
Merenye, peste 80 de hectare inconjurata de vegetatie
Merenye este o balta de peste 80 de hectare inconjurata de vegetatie, o balta cu traditie pentru pescuitul de crap in regim de C&R, o balta in care esti provocat sa prinzi bunicii lacului, sa incerci prin orice mijloc sa faci selectie. Ce ti-ai putea dori mai mult ca pescar de crap?
Am ales un stand bun, standul 4, undeva pe la mijlocul baltii. Suntem flancati pe o latura de un golf, nu neaparat important ca si locatie pentru pestii urmariti , dar care ne asigura o distanta considerabila fata de standul 3.
Standul ne asigura in fata o deschidere suficienta
Ajunsi in stand incepem nerabdatori sa sondam si balizam aria din fata noastra. In timp ce partenerul meu se pozitioneaza pe apa adanca din mijlocul lacului eu gasesc o structura in fata mea, la nici 70 de metri de mal, un fel de traverse de beton si bolovani, banuiesc un vechi dig al lacului. Hotarasc sa pescuiesc cu 2 lansete din aruncare, iar celelalte 2 bete le plasez intr-o groapa din dreptul golfului, groapa ce pana la urma s-a dovedit neprolifica.
Incep cu o nadire agresiva, doar boilesuri tari, cu diametre diferite insa cu aceeasi aroma, un fishmeal clasic: Squid, Octopus, Plum & Black Pepper. Sapte zile sunt suficiente pentru ca un boiles pe concept HNV sa isi faca treaba si sa isi arate suprematia fata de alte nade.
Boiliesuri pe carlig echilibrate cu un pop-up si ajutate de ceva bile in saculet
Montura folosita e tot una clasica: plumb pierdut, gramaje mai mici la plumb pentru betele folosite la aruncare si plumb de 180 grame la betele plantate la distanta, iar pe carlig boilesuri echilibrate critic.
Muncim in prima zi destul de mult pana sa reusim sa ne instalam si intram in prima noapte cu emotii: oare am facut alegerea potrivita cu nada, or fi pestii precum in descrierile de pe internet?… In miezul noptii emotiile ne sunt spulberate, apar primii musafiri. Crapi intre 7 si 10-12 kg care ne deranjeaza periodic. Foarte interesant, eu prind doar crapi oglinda, pe patul de nada din apropiere, iar partenerul meu doar crapi comuni la betele din larg. Acest fapt vine in sprijinul teoriei ca cele doua subspecii nu se amesteca.
O oglinda de 20,12 kg poposeste spre dimineata pe patul de nada
Rasaritul soarelui nu dezamageste. Din betele aruncate in apropiere, la nici 70 metri, poposeste in minciog un frumos crap oglinda de 20,12 kg. Primul over 20 a iesit, ne pare rau doar ca nu il putem pastra pana rasare soarele de tot pentru o poza in lumina mai buna, dar regulile sunt reguli, trebuie respectate asa cum sunt.
Am scapat partial de presiunea partidei si am facut o poza cu un over 20, asa ca pescuiesc relaxat, de data asta izolat, cu o bila critic echilibrata la carlig si doua-trei bile la saculet in ajutor.
Dupa multi pesti frumosi prinsi peste zi, urmatoarea noapte strategia se dovedeste una castigatoare si reusesc capturarea unui crap romanesc de 22,8 kg, un record personal. Am acelasi mare regret ca nu il pot pastra pana dimineata intr-un sac de pastrare, pentru o sedinta foto corespunzatoare. Dar cum spuneam: regulile sunt reguli.
Comun de 22,8 kg prins la o bila de 20 mm, record personal
Dupa o asa captura este greu sa te mai mobilizezi, dar gasesc o noua motivatie: cum ar fi daca as schimba locul de pescuit cu partenerul meu care are capturi mai slabe ? Asa as putea sa scot din ecuatie posibilitatea ca eu sa fi fost pe un loc mai bun. Restartam practic partida de pescuit si o incepem aproape de la zero: alt nadit, alte paturi de nada, alte asteptari.
Incercam si un pescuit la pelette, asa cum vedem la pescarii unguri. Dupa cum am observat, pe balta se prefera pelettele de halibut, sunt chiar si de vinzare la intrarea pe balta. Insa renuntam repede dupa primele platici capturate.
Tudor, partenerul de pescuit, inlocuieste un bat de crap cu unul de match si incepe o lupta in golf cu ciortanii de 3-4 kg. Nu are ancora la barca si acestia tracteaza din greu pneumatica prin golf. Renunta repede, nu acestia erau pestii urmariti.
Dimineata urmatoare, dupa o serie de ciortani ce nu au incetat sa ne hartuiasca toata noaptea, reusesc din nou capturarea a doua exemplare frumoase, din care unul din nou trecut de 20 de kilograme. Intervalul la care au fost capturati a fost extrem de scurt, parca faceau parte dintr-un grup ce poposise in fata patului de nada.
Dupa asa capturi nu am crezut ca balta imi mai poate rezerva vreo surpriza, insa mai avea una pregatita: un dril de peste o jumatate de ora cu un frumos crap sui, cel mai lung dril din toata experienta mea de pescar.
Spre finalul partidei mai reusesc o captura putin neobisnuita, un ten pe patul de bile, se pare ca nici acesta nu a refuzat o masa buna.
Iar daca am avut parte de vreme buna pe toata perioada sejurului, spre finalul partidei ploaia nu ne mai ocoleste. Platim tribut alegerii noastre de a pescui pe partea mai pitioreasca a lacului, dar cea fara drum amenajat si reusim sa iesim de pe lac doar tractati.
Nu vreau sa inchei fara a sublinia conditiile puse la dispozitie de gazde: posibilitatea de a face un dus, un bar de unde poti face cumparaturi minime si unde poti bea o cafea, un stand pentru incarcarea bateriei de la barca, posibilitatea de a-ti inchiria o rulota in cazul in care nu doresti sa te campezi la cort si peste toate acestea multa, multa amabilitate. Voi reveni cu mare placere pe acest lac!