Sunt un pescar impatimit de crap, practic acest sport la modul cel mai serios de sase ani si detin un magazin online dedicat “carpfishingului”. Particip la concursuri ori de cate ori am ocazia, dar fac si multe partide de placere. In cele ce urmeaza va voi relata povestioara unei partide reusite pe un lac relativ dificil.

Cui nu ii plac provocarile? Eu le ador si sunt mult mai satisfacut daca reusesc sa am capturi importante pe o balta dificila, cu o densitate mica de peste, care se lasa greu pacalit. Pentru toate aceste criterii aveam nevoie de o varietate de balti. Dar cea care a indeplinit cel mai bine conditile de mai sus la momentul respectiv a fost Sisterea, Bihor.

Am ales sa pescuiesc in zonele din apropierea peninsulei

Un lac cu un peisaj deosebit de frumos, care are trei sferturi din maluri acoperite de padure. Lacul are 16 hectare, o populatie de crap decenta si cateva exemplare trecute de 20 kg. Apa nu a fost golita din lac de cel putin 25 de ani, deci s-ar putea ca pana in prezent sa nu ne fi aratat tot ce are. Se prind in continuare pesti mari care nu au mai fost intepati. Substratul are numeroase structuri, de la platouri, copaci scufundati, praguri cu diferente de 50-100 cm pana la zone acoperite cu namol. Am optat pentru aceasta balta din motivele mai sus amintite, dar si pentru faptul ca am auzit tot mai multi pescari care se intorceau de la partidele de pescuit tot mai dezamagiti, spunand ca balta nu mai are peste. In anii trecuti pescuisem pe acest lac, chiar am castigat doua concursuri, dar nu am reusit sa capturez crap mai mare de 10 kilograme, spre dezamagirea mea. Anul acesta insa m-am intors cu ambitia de a-mi lua revansa fata de pestii de aici si de a depasi baremul de zece kilograme.

Alegerea locului

Un aspect important a fost alegerea locului unde urma sa pescuiesc. Pe lac nu erau prea multi pescari, asa ca am avut de unde alege. In cele din urma am decis  sa ”atac” doua zone in apropierea peninsulei. Prima urma sa fie chiar in fata acesteia, unde aveam un prag cu substrat tare si o diferenta de nivel care trecea brusc de la 3,3 m la 2,5 m. Aici urma sa pozitionez doua lansete, locul imi permitea acest lucru. Cealalta zona a fost in lateralul peninsulei. Acolo aveam, de asemenea, un prag dar… substratul era acoperit de un namol gros si apa avea o adancime de 1,80 m. Un element important in alegerea acestor doua zone a fost faptul ca pescuitul este interzis dinspre peninsula si dupa considerentele  mele, pestele se simte in siguranta acolo.

Nadirea

Pe ambele zone alese am nadit cu boiliesuri Belachan de 20-24 mm, fierte, solubile si cu un mix de seminte preparate cu o seara inainte. Pentru o atractie cat mai rapida a pestelui am decis ca la nadirea de apel sa folosesc mai mult seminte si boiliesuri solubile, dar si cateva fierte. Pe fiecare pat de nada am aruncat aproximativ 1 -1,5 kg de boiliesuri si cam tot atatea seminte. Am facut o nadire precisa si concentrata, pe aproximativ doi metri patrati la cele doua lansete, respectiv  pe un metru patrat la cea de-a treia. Ideea mea a fost ca sa atrag pestele in zona, dupa care in zilele urmatoare sa incerc sa il selectez, prin trecerea la naditul doar cu boiliesuri fierte de 20, respectiv 24 mm.si sa renunt complet la seminte si boiliesuri solubile.

Monturi folosite

Monturile de tip blow-out mi se par cele mai eficiente

In  ultimul timp folosesc monturile de tip blow-out, mi se par cele mai eficiente, iar de cand m-am apucat sa le refolosesc rateurile au scazut considerabil. Le utilizez cu mare incredere, mai ales pe cele cu anoul culisant pe tija carligului. Si in partida de la Sisterea am mizat pe acest tip de montura si nu am fost dezamagit. La inceputul partidei am folosit riguri de “finete”, adica carlig mic (nr. 6, 8), combi rig cu fire de 15 lb., insa pe parcurs am trecut la riguri  mai “grele”, deoarece respectam strategia de la inceput, de a incerca sa selectez pestii mari.

Abordarea

Pe patul de nada din fata peninsulei, unde urma sa amplasez doua lansete, am folosit o aluna tigrata in combinatie cu o boaba de porumb de popcorn, iar pe cealalta am pus doua boiliesuri critic echilibrate de 15 mm. La a treia lanseta am pus un boilies mic, de 15 mm, cu capacel de pop-up, acompaniat de jumatati de boilies pe fir solubil, montura pe care eu am botezat-o “floricica”. Toate acestea pentru a vedea ce pesti am in fata si daca raspund la strategia de nadire.

Rezultatul

Montura botezata „floricica”

Rezultatele nu au intarziat sa apara. La nici o ora de la amplasarea lansetelor pe vad  au aparut primii doi pesti. Cate unul de pe fiecare pat de nada. Primul a fost atras de aluna tigrata cu boaba de popcorn, iar cel de al doilea la “floricica”. Pestii nu au fost foarte mari, unul de cinci kilograme, iar celalalt de kilograme, dar se dovedea faptul ca tot ce facusem pana in momentul respectiv a fost corect. A fost un raspuns deosebit de rapid al pestilor, cu care nu suntem obisnuiti pe aceast lac. In orele ce au urmat am avut prezentari constante la toate cele trei lansete. Aveam cate un peste la fiecare doua-trei ore, cu scurte pauze, dar nu reuseam, inca, sa trec de pragul de zece kilograme.

Crap oglinda de 17 kg care s-a predat dupa un dril de 20 de minute

La 36 de ore de la inceputul partidei am hotarat sa trec la naditul doar cu boiliesuri fierte, cum planuisem inca de la inceputul partidei. Am schimbat monturile cu altele cu fir gros, de 25-35 lb si carlige mai mari, numarul 4 si 2. Pe firul de par am pus doua bile fierte de 20 mm, o bila fiarta de 24 mm, respectiv o bila fiarta de 24 mm cu pop-up de 20 mm. In acea noapte am putut pentru prima data, de la inceputul partidei, sa ma odihnesc, caci nu m-a deranjat nici un bip. In schimb, dimineata urmatoare nu am reusit nici macar sa-mi termin de baut cafeaua ca am fos surprins de un “run”, parca mai hotarat decat cele de pana atunci. A urmat un drill de 10-15 minute, care s-a finalizat cu un frumos crap comun de 12 kg. Ca o paranteza, crapii de Sisterea ofera niste drill-uri minunate, avand o forta deosebita. Am continuat sa prind pesti cu o frecventa asemanatoare cu primele zile, doar ca media lor ajunsese undeva la 8-8,5 kg. Printre capturi au fost si sase crapi trecuti de 10 kg. Cireasa de pe tort a fost un superb crap oglinda de 17 kg, neintepat pana atunci, care a intrat in ultima zi si s-a predat dupa un drill de 20 de minute. Raspunsese la o montura cu doua boiliesuri fierte de 24 mm.

Crap comun de 12 kg la finalul unui dril de 10-15 minute

Incheiere

A fost cu siguranta cea mai buna partida a mea pe aceasta balta, in care nu numai ca am reusit sa trec de pragul de zece kilograme, dar mi-am si depasit recordul personal la crap oglinda. Au fost numeroase capturi mari si frumoase, care au facut ca aceasta partida de pescuit sa fie una reusita. Cu siguranta ma voi intoarce pe Sisterea, dar data viitoare cu un alt scop: de a trece pragul de 20 de kilograme.

Pana în urma cu putin timp, toata experienta mea de pescar la crap includea o harta pe care bifasem mai toate lacurile considerate de referinta pentru aceasta specie. Mai putin unul, Tancabestiul din spate, sau lacul de concurs din complexul Two Lakes-Two Brothers. Aceasta este povestea primei mele sesiuni de pescuit pe acest lac, una pe care n-am s-o uit prea curand.

Suna telefonul si raspund neregulamentar (eram la volan, bineinteles fara hands free-ul montat), dar vorbele de dincolo fac ca acest aspect sa treaca total neobservat. E Catalin, prietenul meu, redactor la prezenta revista, care-mi spune ca a rezervat un ponton la Tancabestiul din spate, balta de concurs, si ca, prin amabilitatea domnului Vlad Parfene, ni se permite sa pescuim cu doua baterii de lansete, pontonul fiind unul foarte lat iar zona de pescuit permisiva. Ochii incep sa-mi luceasca, urma sa pescuiesc pentru prima data pe acest lac, unul dintre cele mai faimoase de pe la noi. Umblu la “cutia cu maimute”, respectiv lada frigorifica, de unde scot 10 kg de boiliesuri congelate imediat dupa rulare, pe care le las la aerisit cateva ore. Urmeaza o rapida sesiune de cumparaturi, dupa care luam azimut soseaua DN1, care nu era, in mod surprinzator, prea aglomerata. Ajungem la complex, salutam gazdele, dupa care mergem pe locul rezervat – pontonul Stanga Gorgan, unul dintre cele mai noi si solide pontoane, dupa spusele lui Catalin. Locul de parcare nu e chiar cel mai fericit, dar reusesc sa las masina astfel incat sa se poata circula, dupa care caram bagajele pe scara ingusta si destul de abrupta, pana pe ponton.

Prima noapte, primul peste mare

Primul meu crap de Tancabesti - exact 16 kg

Punem deoparte chestiile de care nu avem nevoie urgent, montam rodpod-urile si aruncam monturile, dupa care nadim cu cobra cam cate 1 kg de bile fiecare. Eu pescuiam direct in fata, spre mijlocul baltii, in timp ce Catalin a ales golful din stanga, unde urma sa incerce sa intercepteze ceva crapi veniti spre adapostul peretelui de stuf. Pescuit exclusiv la boiliesuri de fund, tari, care au la baza un fishmeal bogat in betaina si pudra de GLM. Eu folosesc si pungi de PVA de distanta, umplute cu boiliesuri sfaramate si diverse tipuri de pelete, pentru a nadi la punct fix pe fiecare montura. Stiam din lecturi si povestiri ca aici nu merge cu fineturi, asa ca aveam monturi cu carlige destul de sanatoase, nr. 4 sau chiar 2, pe forface cu fir de 25 lb si monturi cu plumb pierdut sau elicopter. In fine, cu toate lansetele pe pozitie, desfacem paturile si apoi punem apa la fiert pentru un ceai fierbinte, una dintre placerile nostre comune la pescuit, alaturi de postul Radio Romania Cultural si de piesele de teatru radiofonic. Trec vreo doua ore, se lasa seara rece si incepem sa cautam haine mai groase.

Boiliesuri proaspat scoase de la congelator

Ca sa ne mai incalzim, mai facem o tura de nadire cu cobra, stiam tot din povestiri ca Tancabestiul e genul de lac unde nu exista fenomenul de supranadire, astfel ca nu ne facem probleme ca e prea multa mancare in apa. Instalam si paturile la adapostul celor doi pereti laterali, desfacem sacii de dormit si-i acoperim cu paturile impermeabile. Din punct de vedere organizatoric, eram in grafic. Mai ramanea ca si pescuitul sa decurga conform reputatiei locului. Pe fondul placut al postului de radio amintit, savuram ceaiul fierbinte si senvisurile ramase in punga, dupa care aranjam putin bagajele pe ponton si ne bagam la orizontala. Uneori, mai ales atunci cand pestele nu trage, noptile petrecute pe patul de pescuit, sub cerul liber, sunt unele dintre cele mai placute, cu somn lung si odihnitor. Spre confortul nostru psihic, speram insa ca de data aceasta sa avem parte de mai putina odihna si mai multa actiune. Incep sa apara si sobolanii, vin de pe mal pe scara de metal si cauta resturi de mancare pe ponton. La ce mirosuri emana boiliesurile si peletele noastre, nicio vietate dotata cu nas n-ar ramane indiferenta. Se lasa noaptea, si o alta specie decat cea vizata de noi isi face simtita prezenta. Doua hapaituri sanatoase, urmate de o lovitura puternica cu coada, demasca intrusul nocturn. Sar din pat ca ars si-i spun lui Catalin: “somn mare!”, iar el, crescut pe Dunare si Prut, imi confirma.

Primul meu crap de Tancabesti - exact 16 kg

Se stie ca Tancabestiul are cateva exemplare se somn de peste 50 kg, iar ritualul acestuia de hranire este extrem de spectaculos, mai ales daca locuiesti pe ponton, direct pe luciul de apa. Amintirile mele din Delta sau de pe malul Prutului, acolo unde am invatat sa pescuiesc, s-au reimprospatat brusc. Nu-mi venea sa cred ca, dupa multa vreme, mai aud somni sarind dupa prada. Atipim dupa miezul noptii si doua piese de teatru radiofonic, dar pe la 3 dimineata ma trezeste statia – pestele lua fir la greu. Sar in papuci, intep si simt peste mare. Drilul dureaza ceva, dar cand pun pestele pe saltea vad ca a meritat din plin – era de doua cifre, si nu cele mai mici dintre ele. Pun cantarul, dupa care-l anunt pe Catalin ca primul meu crap de Tancabesti are fix 16 kg. Se ridica, verifica si ma felicita; asta da botez!

Crapi ca fratii

Monturi sanatoase - carlige nr. 2 si doua bile de 20 mm

Dimineata devreme ma prinde cu o ceasca de cafea fierbinte si inca doi crapi la sac, de 8 si respectiv 9 kg. Asteptam soarele pentru sesiunea foto, tragem cateva cadre si eliberam pestii. In timpul zilei trasaturile s-au rarit, dar continuam sa nadim periodic. Mai lucram niste monturi, mai citim, mai povestim despre proaspat incheiatul World Carp Classic de la Bolsena, concurs la care Catalin face parte din comitetul de organizare si care a fost castigat de o echipa romaneasca. Ne distram copios atunci cand Catalin imi spune ca echipa castigatoare a pescuit exact pe locul pe care am pescuit si noi in primavara, la protocolul la care am fost invitati de organizatori. In lanseta lui Catalin se agata intre timp niste fire care insoteau un crap de 10 kg, care tara dupa el o alta montura cu plumb si cativa metri de monofilament. Se pare ca pana si pe acest lac mai sunt pescari care nu pricep ca folosirea unei monturi care sa-i permita pestelui sa scape de plumb in caz de ruptura e obligatorie. Pestele era destul de slabit, iar gura ii era toata numai o rana. Apelam la dezinfectant si solutie cu antibiotic, tratam si leziunile datorate unor solzi lipsa si-l eliberam. Cu putin noroc, se va face bine in cateva saptamani.

Portret de grup cu 3 crapi de 12 kg fiecare

Profitam de soarele foarte placut de octombrie si pregatim un platou cu branzeturi frantuzesti, struguri dulci de masa si o sticla de vin rosu made in Italy, adus de la Bolsena – una dintre micile placeri ale pescarului la crap. Seara imi mai aduce doi pesti de 7 si respectiv 8 kg, niste ciortani pentru Tancabesti, dar bineveniti pentru a intretine atmosfera si ritmul prezentarilor. Pe inserat mai fac o nadire serioasa, doar cu boiliesuri, si “trantesc” o cana uriasa plina cu cafea, pregatiri pentru o noapte pe care o doream plina de actiune. Beau singur, cafeaua e una dintre chestiile la care n-am reusit sa-l convertesc si pe Catalin; el prefera ceaiul in orice conditii.

Dupa nici doua ore de la nadire, incepe recitalul nocturn al avertizorilor, acompaniat uneori de zgomotele somnilor iesiti la vanatoare. La un moment dat, o hapaiala uriasa se aude exact de sub paturile noastre, de sub ponton. Tresarim, somnii astia n-au niciun pic de respect pentru somnul altora. Aprind lanterna, vad ca si sobolanii au iesit la masa, asa ca aplic o tactica ce nu da gres, de obicei. Iau o mana de porumb, cateva boileisuri sfaramate si niste pelete si fac cu ele o bariera pe toata latimea pontonului, chiar acolo unde se termina scara de metal. Le dau de lucru si de mancare departe de gentile noastre, astfel ca ei nu mai au niciun motiv sa-si lungeasca excursia pana in mijlocul pontonului. Oricum, n-ar fi fost prea linistiti, avand in vedere faptul ca aproape toata noaptea am avut parte de driluri. Crapii poposesc pe salteaua de primire, mai mari sau mai mici, dar toti trecuti de 10 kg. Se pare ca am reusit sa-i convingem cu boiliesurile noastre, in conditiile in care Vlad Parfene ne spusese mai devreme ca nu se prea prinde pe celelalte locuri, nici macar pe cele renumite, din zona cu plaur. Dimineata ne gaseste cu toate lansetele pe mal, dar si cu 3 pesti pastrati la saci, pentru o poza de grup. Toti trei, ca fratii, in jur de 12 kg.

Final de botez

Finalul perfect de partida - 15 kg

Duminica ne trezim mai tarziu si, dupa un mic dejun copios, hotaram sa nu mai nadim, in speranta ca vom prinde si crapi mai mari, barosanii de 19-20 kg la care viseaza orice pescar. Reusim sa simtim ca este duminica fiindca ne odihnim linistiti – un singur crap de 8 kg ne deranjeaza in jurul pranzului. Pe la ora 14 ne apucam de strans si caram bagajele incet, la deal, pana la masina. Dupa ce terminam cu paturi, mese, scaune si genti, ne apucam de desfacut rodpod-urile. Eu las lansetele pe ponton, cu baitrunner-ul cuplat, si merg la masina cu ultimele doua galeti. In timp ce coboram scara inapoi, unul dintre tamburi incepe sa se invarta serios. Ne bufneste rasul, iar Catalin, care era exact langa lansetele mele, inteapa pestele si apoi imi preda stafeta.

Aduc pestele pe saltea, scot cantarul si constatam ca avem, astfel, parte de un final cat se poate de simpatic al debutului meu pe Tancabesti – un superb exemplar de crap comun, de 15 kg. Strangem ce a mai ramas din echipament si plecam spre restaurantul complexului, cu perspectiva unei combinatii de icre de crap si ciorba de peste in nari. Pe drumul spre casa, incep sa asez pe un loc special in memorie debutul meu pe Tancabesti. Probabil ca multi dintre cei care n-au ajuns niciodata acolo se intreaba de ce accesul e atat de bine controlat si preturile atat de mari.

Aceste lucruri mi-au trecut si mie prin minte, de multe ori, pana la aceasta prima partida. Acum, la plecare, stiu si raspunsurile – la Tancabesti platesti pentru liniste, curatenie, conditii campare si de pescuit, serviciile de room service, toaletele ecologice de pe mal, absenta mucurilor de tigara din iarba, lipsa manelelor date la maxim si a pescarilor la bomba. Nu in ultimul rand, pentru pestii din lac, pentru faptul ca aici poti avea parte de captura vietii sau de cea mai frumoasa partida de pescuit. Daca vi se pare prea putin pentru pretul platit, atunci nu faceti cu siguranta parte din publicul tinta pentru cei care detin astfel de lacuri. Fir intins!

Prima conditie ca sa poti captura un crap mare este sa pescuiesti pe un lac ce adaposteste crapi mari. Pentru o locatie ce adaposteste asemenea exemplare consider ca merita orice sacrificiu. Eu m-am deplasat la 600 de kilometri de Cluj, in Ungaria: Merenye.

Nu pot spune ca sunt un pescar de ,,peste mare’’, nu am inca un portofoliu in acest sens, insa ador ascesti pesti: sunt rezidentii valorosi ai lacurilor in care traiesc, sunt batrani, sunt smecheri, sunt imprevizibili. Pescuitul lor difera de pescuitul ciortanilor. Trebuie sa fi mai smecher decat ei, sa le intinzi capcane, sa-i prinzi pe picior gresit si, cel mai important, sa-i localizezi.

Merenye, peste 80 de hectare inconjurata de vegetatie

Merenye este o balta de peste 80 de hectare inconjurata de vegetatie, o balta cu traditie pentru pescuitul de crap in regim de C&R, o balta in care esti provocat sa prinzi bunicii lacului, sa incerci prin orice mijloc sa faci selectie. Ce ti-ai putea dori mai mult ca pescar de crap?

Am ales un stand bun, standul 4, undeva pe la mijlocul baltii. Suntem flancati pe o latura de un golf, nu neaparat important ca si locatie pentru pestii urmariti , dar care ne asigura o distanta considerabila fata de standul 3.

Standul ne asigura in fata o deschidere suficienta

Ajunsi  in stand incepem nerabdatori sa sondam si balizam aria din fata noastra. In timp ce partenerul meu se pozitioneaza pe apa adanca din mijlocul lacului eu gasesc o structura in fata mea, la nici 70 de metri de mal, un fel de traverse de beton si bolovani, banuiesc un vechi dig al lacului. Hotarasc sa pescuiesc cu 2 lansete din aruncare, iar celelalte 2 bete le plasez intr-o groapa din dreptul golfului, groapa ce pana la urma s-a dovedit neprolifica.

Incep cu o nadire agresiva, doar boilesuri tari, cu diametre diferite insa cu aceeasi aroma, un fishmeal clasic: Squid, Octopus, Plum & Black Pepper. Sapte zile sunt suficiente pentru ca un boiles pe concept HNV sa isi faca treaba si sa isi arate suprematia fata de alte nade.

Boiliesuri pe carlig echilibrate cu un pop-up si ajutate de ceva bile in saculet

Montura folosita e tot una clasica: plumb pierdut, gramaje mai mici la plumb pentru betele folosite la aruncare si plumb de 180 grame la betele plantate la distanta, iar pe carlig boilesuri echilibrate critic.

Muncim in prima zi destul de mult pana sa reusim sa ne instalam si intram in prima noapte cu emotii: oare am facut alegerea potrivita cu nada, or fi pestii precum in descrierile de pe internet?… In miezul noptii emotiile ne sunt spulberate, apar primii musafiri. Crapi intre 7 si 10-12 kg care ne deranjeaza periodic. Foarte interesant, eu prind doar crapi oglinda, pe patul de nada din apropiere, iar partenerul meu doar crapi comuni la betele din larg. Acest fapt vine in sprijinul teoriei ca cele doua subspecii nu se amesteca.

O oglinda de 20,12 kg poposeste spre dimineata pe patul de nada

Rasaritul soarelui nu dezamageste.  Din betele aruncate in apropiere, la nici 70 metri, poposeste in minciog un frumos crap oglinda de 20,12 kg. Primul over 20 a iesit, ne pare rau doar ca nu il putem pastra pana rasare soarele de tot pentru o poza in lumina mai buna, dar regulile sunt reguli, trebuie respectate asa cum sunt.

Am scapat partial de presiunea partidei si am facut o poza cu un over 20, asa ca pescuiesc relaxat, de data asta izolat, cu o bila critic echilibrata la carlig si doua-trei bile la saculet in ajutor.

Dupa multi pesti frumosi prinsi peste zi, urmatoarea noapte strategia se dovedeste una castigatoare si reusesc capturarea unui crap romanesc de 22,8 kg, un record personal. Am acelasi mare regret ca nu il pot pastra pana dimineata intr-un sac de pastrare, pentru o sedinta foto corespunzatoare. Dar cum spuneam: regulile sunt reguli.

Comun de 22,8 kg prins la o bila de 20 mm, record personal

Dupa o asa captura este greu sa te mai mobilizezi, dar gasesc o noua motivatie: cum ar fi daca as schimba locul de pescuit cu partenerul meu care are capturi mai slabe ? Asa as putea sa scot din ecuatie posibilitatea ca eu sa fi fost pe un loc mai bun. Restartam practic partida de pescuit si o incepem aproape de la zero: alt nadit, alte paturi de nada, alte asteptari.

Incercam si un pescuit la pelette, asa cum vedem la pescarii unguri. Dupa cum am observat, pe balta se prefera pelettele de halibut, sunt chiar si de vinzare la intrarea pe balta.  Insa renuntam repede dupa primele platici capturate.

Tudor, partenerul de pescuit,  inlocuieste un bat de crap cu unul de match si incepe o lupta in golf cu ciortanii de 3-4 kg. Nu are ancora la barca si acestia tracteaza din greu pneumatica prin golf. Renunta repede, nu acestia erau pestii urmariti.

Dimineata urmatoare, dupa o serie de ciortani ce nu au incetat sa ne hartuiasca toata noaptea, reusesc din nou capturarea a doua exemplare frumoase, din care unul din nou trecut de 20 de kilograme. Intervalul la care au fost capturati a fost extrem de scurt, parca faceau parte dintr-un grup ce poposise in fata patului de nada.

Dupa asa capturi nu am crezut ca balta imi mai poate rezerva vreo surpriza, insa mai avea una pregatita: un dril de peste o jumatate de ora cu un frumos crap sui, cel mai lung dril din toata experienta mea de pescar.

Spre finalul partidei mai reusesc o captura putin neobisnuita, un ten pe patul de bile, se pare ca nici acesta nu a refuzat o masa buna.

Iar daca am avut parte de vreme buna pe toata perioada sejurului, spre finalul partidei ploaia nu ne mai ocoleste. Platim tribut alegerii noastre de a pescui pe partea mai pitioreasca a lacului, dar cea fara drum amenajat si reusim sa iesim de pe lac doar tractati.

Nu vreau sa inchei fara a sublinia conditiile puse la dispozitie de gazde: posibilitatea de a face un dus, un bar de unde poti face cumparaturi minime si unde poti bea o cafea, un stand pentru incarcarea bateriei de la barca, posibilitatea de a-ti inchiria o rulota in cazul in care nu doresti sa te campezi la cort si peste toate acestea multa, multa amabilitate. Voi reveni cu mare placere pe acest lac!

In perioada depunerii icrelor crapul este preocupat si de alte lucruri nu numai de hrana, iar din acesta cauza devine si mai dificil de capturat. Depunerea icrelor are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge o temperatura constanta de peste 10 grade Celsius, perioada aproximativa fiind aprilie – mai, cand o crapoaica matura poate avea o cantitate de icre de pana la 23% din masa sa neta.

Locul de depunere este de regula o intinsura creata de cresterea apelor din primavara, dar si in apropierea malurilor, mai ales daca malul este impanzit de stuf. In general cauta o zona cu ape mici si mai calde, bogate in cu vegetatie. Alevinii, in functie de temperatura apei, eclozeaza intre 5 – 10 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire mai activa, in aceleasi ape in care s-au nascut. Perioada de depunere a icrelor, de la momentul cand crapul intra la „bataie”, poate dura pana la 10 zile, in functie de conditile atmosferice.

Iata cateva partide de pescuit desfasurate in astfel de conditii, anumite tehnici, monturi si nade folosite de mine cu succes.

In primul rand, cred ca cel mai important aspect devine alegerea locului, iar asta mai mult ca oricand. Nu va fie teama sa abordati zona malurilor, chiar daca este vorba sa plasati montura la marginea stufului din imediata vecinatatea a standului. Una din partidele mele a avut loc pe lacul Sisterea, unde, din „fericire”, am prins chiar perioada de depunere a icrelor.

Si spun din fericire pentru ca daca nu m-as fi confruntat cu aceasta problema, poate nu ma gandeam sa pescuiesc vreodata la 2-3 metri de varful lansetelor. O cauza importanta care m-a facut sa procedez astel a constituit-o feedback-ul general al pescarilor care se aflau pe balta deja de cateva zile. Facand aici o paranteza, este foarte important, daca exista posibilitatea, ca in momentul sosirii pe balta sa culegeti informatii cat mai recente de la alti pescari, paznici sau administratori, legate de frecventa trasaturilor sau zonele unde acestea s-au produs.

In momentul in care am ajuns pe balta, partenerul meu aflat deja de ceva vreme la pescuit, Zoli, chiar se mutase pe un loc cu apa mare, in zona digului. A luat decizia de a se mute de la apa mica pentru ca in 48 de ore, de cand s-a apucat sa pescuiasca, a avut o singura prezentare. In schimb, pe apa adanca se mai prindea cate un exemplar. Vestile venite de la restul pescarilor erau in general negative, pe balta reusind sa se captureze nu mai mult de 5-6 crapi in ultimele 48 de ore.

Pregatit initial pentru un pescuit pe apa mica, cu mult groundbait, micropelete, partyblend (mix de seminte marunte) si boiliesuri nu mai mari de 16 mm, vestea ca ne mutam pe apa adanca m-a descurajat putin. Am rumegat aproximativ o ora la cum sa incep partida, mai ales ca zona era destul de inghesuita pentru doi pescari. Locul nu imi era strain, fapt ce m-a facut sa „atac” cu doua lansete digul de beton, astfel incat sa-i las suficient spatiu si lui Zoli pentru alte doua monturi. Al treilea bat l-am aruncat la interceptie, spre centrul lacului, unde nu prea sunt structuri. La carlig, imediat langa momeala, am pus jumatati de boilies trase pe banda solubila sau micropelete plus bucati de boiliesuri in saculeti solubili inmuiati in dip.

Lipsa de incredere aparuta din cauza locului trebuia combatuta cumva, asa ca am decis sa fac perfect tot ce depindea de mine perfect. Initial am inceput cu monturi de finete. Am folosit doar monturi culisante, iar ca forfacuri inspiratia mi-a “sioptit” sa folosesc Withypool si diverse forme de combi-rig-uri la care folosisem fire suple in combinatie cu fuorocarbon si carlige mici. Pe firul de par am tras pop-up simplu, aluna tigrata in combinatie cu porumb artificial sau snowman facut din boiliesuri mici.

In paralel, pe una dintre lansete am testat niste monturi noi, ca mai tarziu sa trec toate cele trei lansete la acest gen de montura, eficacitatea acesteia demonstrandu-se debordanta. In afara ansamblului cu care cautam pestii undeva spre centrul lacului, peste fiecare montura aruncasem si cate 3-4 bulgari formati din groundbait si micropelete de cabula, combinate cu boiliesuri si seminte.

Pe langa asta, profitand de distanta mica fata de mal, fiecarei monturi i-am atasat saculeti solubili de dimensiuni considerabile. In prima noapte singurii crapi scosi au fost la cele doua lansete amplasate in dig. Din pacate, lucrurile aveau sa se schimbe radical, iar asta pentru ca a doua zi, pe standul de visavi s-au schimbat echipele de pescari. Cei veniti recent, contrar sfaturilor primite, s-au hotarat sa faca o nadire masiva, fapt ce a dus la nicio prezentare venita din zona digului in urmatoarele 48 de ore.

Fara nicio prezentare la a treia lanseta aruncata izolat, am inceput sa nadesc cu cativa pumni de boilies stuful din imediata apropiere a standului, urmand ca dupa aproximativ 20 de ore de la primul boilies aruncat acolo sa amplasesz si montura. Un Withypool combinat cu  Bungee Rig, pe care am pus un pop-up de 15 mm cu aroma de cocos. Intr-o ora a si venit prima prezentare, un crap de 3-4 kilograme, care mi-a dat incredere in acel loc si in strategia folosita. Urmatoarele doua nopti am avut prezentari constant, cate 3-4 pe noapte si, contrar asteptarilor, aveam una-doua chiar si pe timpul zilei.

Pestii nu erau foarte mari, de la 3 pana la 8,5 kilograme, dar, spre deosebire de restul pescarilor aflati pe balta, aveam pesti prinsi constant. Am continuat sa pun montura de fiecare data la buza stufului, sau la cel mult 50 de centimetri in fata acestuia. Drilurile erau salbatice, pestii plecand din apropierea malului cu cate 20-30 de metri de fir de pe tamburi pana sa-i intep, iar pentru a-i obosi, drilul era destul de lung si palpitant. Totul a culminat in ultima noapte cand buza stufului a produs nu mai putin de 8 capturi. In ultima dimineata a reinceput si digul sa produca, ultimii doi crapi ai partidei fiind la acelasi bat.

Concluzile cred ca sunt suficient de elocvente, iar sfatul meu este sa nu temeti sa abordati malurile cu stuf si sa cautati mereu o solutie, care, de cele mai multe ori, s-ar putea sa fie chiar in fata voastra. E suficient sa aveti inspiratie, curaj si incredere.

Un alt factor important care sunt convins ca dus la rezultatul reusit al partidei au fost si noile monturi testate. Pe parcursul partidei si-au dovedit eficacitatea, 80% dintre prezentari fiind la Bungee Rig sub diverse forme.

O alta partida de care imi aduc aminte, desfasurata in aceeasi perioada dar pe alta locatie, a fost cea de pe lacul Tancabesti. Incepusem partida cu monturi de atractie rapida, pentru a vedea prezenta si reactia pestilor, iar dupa ce acestea au confirmat am incercat sa selectez pestii trecand de la Withypool si monturi cu snowman la doua boiliesuri de 24mm cu o distanta de 3-4 centrimetri intre prima „bila” si curbura carligului.

De aceasta data problema nu a constat in prezentarea nadei la nivelul monturii, ci la amplasarea ei precisa. In cazul in care montura era la mai mult de 20 de centrimetri de buza plaurului, nu aveam nicio prezentare. Dupa aceasta partida mi-am dobandit increderea in a pescui in imediata apropierea a unei eventuale structuri, chiar daca apa are o adancime de doar 50 de centimetri.

Abordarea in mal este de luat in seama pe toata durata sezonului si este posibil ca in momentele in care pe balta nu se prinde nimic, aceasta sa fie solutia salvatoare.

Toamna este perioada mea preferata a anului, atunci cand orele intunecate ale noptii se prelungesc si lumina zilei se diminueaza. E adevarat, comportamentul crapilor se modifica, dar, daca stii sa citesti semnele naturii si sa gandesti in logica ei, vei avea parte de capturi la care nici nu visai.

Nu am inteles niciodata de ce pare sa existe o bariera psihologica in mintea multor pescari de crap care cred ca, odata ce s-a instalat iarna, pescuitul va deveni dificil si deodata alte lucruri devin mult mai atractive in viata. Ma bucur ca unii gandesc asa. Nu este cel mai bun lucru pentru afaceri, dar astfel sansele mele vizavi de pescuit devin mult mai mari, avand ocazia de a ma apropia de anumiti pesti intr-o perioada a anului in care acestia sunt dispusi sa se hraneasca bine. De-a lungul anilor, am pierdut sirul capturilor grozave realizate in momente in care multi se gandeau sa lase deoparte unditele pe timpul iernii.

In asteptarea trasaturilor

Scriind asta, incep sa simt din nou raceala aerului umed, iarna nu este departe, iar inghetul care m-a surprins la partidele de pescuit nu poate decat sa-mi intareasca acest sentiment. Resimt diferenta de temperatura chiar si iesind din casa pana in gradina si deja simt nevoia de a avea o jacheta la indemana. Vor mai trece cateva luni bune pana ce voi putea din nou sa ies afara fara sa simt diferenta de temperatura.

Ultimele cateva nopti petrecute la pescuit au fost foarte umede, umezeala amplificata de ceata aferenta acestei perioade a anului. Se intunecase de vreo doua ore, cand ceata a inceput sa apara, iar in dreapta mea s-a facut mai densa, pana ce umbrele au devenit indescifrabile, in timp ce in stanga totul se vedea normal. Acest lucru m-a pus pe ganduri, fiindca aceasta diviziune pune in evidența diferenta de temperatura dintre apa si aer la apa mica (in dreapta) si la cea adanca (in stanga mea). Modul unic al naturii de a scoate in evidenta zonele confortabile si mai putin confortabile ale crapilor. Natura este plina de indicii daca iti tii mintea si ochii cu adevarat deschise.

Locuri diferite

Activitatea pestilor se schimba simtitor odata ce vremea rece incepe sa se instaleze. La fel se schimba si conditiile din timpul verii si zonele care erau prielnice, pestii avand acum alte nevoi. Crapilor le place caldura si, daca vrem sa avem sanse sa ii prindem, ar trebui sa ii cautam in zonele calde – tineti minte acest lucru. Cu cat este mai calda apa cu atat mai activi sunt, pur si simplu din cauza faptului ca au sange rece.

Panoul cu hartile baltilor pe care pescuiesc

Daca le este rece, rata metabolismului scade dramatic, ceea ce inseamna nevoie redusa de hrana si probabil puterea de constientizare a pericolului diminuata. Experiența m-a invațat ca pe timpul toamnei crapii sunt mai afectati de schimbarile de temperatura decat in orice alta perioada a anului. Aduceti-va aminte de ce am spus referitor la nevoia de a avea o jacheta atarnata la indemana atunci cand vreau sa ies afara. Bineinteles, crapul nu are aceasta optiune si deci am observat ca in aceasta perioada a anului isi petrec majoritatea timpului in partile mai calde ale lacului, ceea ce adesea inseamna in afara regiunii expuse vantului.

Acest lucru este cel mai usos de observat atunci cand studiem in ce perioada a zilei se aduna anumite bancuri – in special la apele semi-populate. Apele extrem de populate iti vor oferi raspunsuri confuze, scenariul competitiei permanente pentru mancare fiind acum parte a ecuatiei. Foamea schimba regulile.

Probabil vei observa ca partea de est a lacului este mai putin productiva dimineata devreme, in comparatie cu lunile de vara, cand aceasta este probail cea mai buna zona. Acest lucru este vizibil mai ales daca in lac exista zone abrupte sau daca exista copaci inalti ce umbresc apa. De asemenea, structura fundului lacului poate avea un anumit impact asupra temperaturii. Malul negru si alegele vor conferi intotdeauna mai multa caldura decat nisipul sau pietrisul curat. Culorile mai inchise absorb mai multa caldura.

Poti observa acest lucru in gradina dupa o perioada prelungita de vreme rece. Cand iese soarele, acorda-i o ora de actiune si apoi mergi sa atingi diferite obiecte din gradina. Dalele albe vor fi intotdeauna mai reci decat dalele negre. O logica simpla, dar una pe care crapii se bazeaza din greu. Ei vor/trebuie sa isi mentina o temperatura calda a corpului si nu dispun de metode artificiale pentru a obtine acest lucru, astfel se bazeaza doar pe ceea ce le ofera natura.

Tineti minte, cu cat apa este mai putin adanca, cu atat se va incalzi mai repede de la lumina zilei. Apele mai adanci vor mentine temeperatura constanta pe o perioda mai indelungata de timp (pana ce „adevarata iarna” se instaleaza).

Usor poluant…

Mai sus am descris cateva metode de a alege zona de pescuit. Concetreaza-te asupra zonelor mai calde, mai degraba decat asupra celor mai oxigenate, ceea ce probabil ai face pe timpul verii, si te afli pe drumul cel bun al capturilor. Ca de obicei, imi voi permite sa fac o divagatie, inturucat tocmai mi-a venit ceva in minte. Perioada zilei aleasa pentru pescuit este foarte relevanta, mai ales cand este vorba de ape cu cantitati mari de plante subacvatice pe timpul lunilor de vara.

Adesea sunt surprins de cat de multi pescari de crap nu constientizeaza faptul ca plantele emitatoare de oxigen pe timpul zilei, care cresc in apele noastre (Elondea canadensis, steaua de apa, Ceratophyllum, limba apei, Myriophyllum si Ranunculus) au efect invers pe timpul noptii, cand incep sa emita dioxid de carbon. Poti sa-ti faci tie insuti un favor imens evitand zonele populate de plante subacvatice daca intentionezi sa pescuiesti pe timp noapte, indiferent daca pestii apar in acele zone pe timp de zi (improspatandu-se dupa o noapte de otravire cu dioxid de carbon). Acest lucru este vizibil mai ales atunci cand toamna se transforma in iarna si orele mult mai lungi de intuneric devin o problema mai serioasa decat in timpul noptilor scurte de vara.

Daca intentionez sa pescuiesc pe balti mai indepartate, verific din timp vremea pe site-urile de profil

Gata, prelegerea s-a sfarsit… Unde eram? Ah, si mai avem o parte frustranta a pescuitului pe timp de toamna, daca nu suntem suficient de norocosi ca apele pe care pescuim sa fie inconjurate de copaci coniferi: aceea a frunzelor care cad in apa, de unde si termenul american pentru toamna – „The Fall”. Daca in apa pe care pescuiti exista foarte multe plante subacvatice, iar balta este inconjurata de copaci foiosi, crapii sunt supusi unei pedepse duble. Prima, aceea a frunzelor care se aduna pe fundul lacului astfel incat pH-ul apei se schimba, iar pestii nu se pot adapta la aceste schimbari. Cu cat lacul se afla mai aproape de un drum sau de o cale ferata, cu atat mai grava devine problema. Acele frunze au acumulat noxele si praful de pe sosele pe durata unui intreg an, iar acum natura o transfera pe teritoriul crapului, poluandu-l atat pe el, cat si monturile noastre minutioase. Frunzele de salcie sunt indeosebi foarte acide, dar oare nadele cu un pH scazut sunt cea mai buna optiune?

Situatia pentru crapi nu este cea mai colorata in timpul lunilor de toamna, nu-i asa? Cu toate acestea, lunile de toamna vor produce capturi grozave, daca te detasezi un pic si analizezi situatia. Toti factorii de mai sus ii indeamna pe pesti sa se hraneasca atat timp cat hrana se gaseste din abundenta.

Ca majoritatea creaturilor care traiesc in vasta salbaticie, crapii au acest instinct de depozitare pentru lunile viitoare. Acest lucru era mult mai vizibil inainte, pe cand peletele si hrana cu continut de grasimi combinata cu uleiuri de peste nu erau atat de raspandite. Astfel, pestii vor fi entuziasmati de o sursa de hrana, odata ce temperaturile incep sa scada. Aceste aspecte sunt valabile pana in perioada iernii pe care o consider „adecvata pentru pescuit”, atunci cand temperaturile ating minimele si raman asa pentru o perioada de timp.

Continuarea articolului: Zonele de hranire ale crapului toamna si iarna

Odata ce frunzele incep sa cada, tind sa utilizez pop-up-uri si momeli. In general, nu sunt neaparat incantat de nadele flotante, dar voi opta bucuros pentru ele atunci cand cad frunzele. Am inceput sa fac asta cu o lanseta pe Mangrove, iar curand celelalte lansele prezentau momeli aflate la cativa centimetri deasupra fundului apei.

De fapt, in zilele noastre, mi se pare neobisnuit sa vad un pescar lansand o momeala pop-up care chiar este flotanta si care are o miscare libera. Modernele prezentari „Chod” ofera momeli flotante, dar „libertatea” de miscare tinde sa fie foarte limitata atunci cand crapii le inspecteaza, avand punctul de fixare foarte apropiat. Prefer metodele de moda veche de a contrabalansa greutatea pe firul carligului – metoda inca da roade pentru mine.

Momeala miniaturala cu un puternic efect vizual

In trecut, preferinta mea pentru monturi tip combi, ce incorporeaza materiale suple si materiale rigide, a fost bine documentata. In mod traditional, monturile tip combi erau realizate cu un material rigid pornind de la vartej si, cateodata, legat de un nod simplu sau de o portiune de inaintaș cu stratul exterior inlaturat in cazul utilizarii firelor camașuite. Personal, nu sunt un fan al legaturilor la vartej, intrucat ii permite monturii sa se aseze in tot felul de pozitii ciudate dupa lansare. Prefer ca partea rigida sa porneasca direct de la carligul rotativ, cu un strat anti-incalcire din cauciuc/plastic acoperind vartejul. Aceasta parte mai rezistenta (nu imi plac materialele cu adevarat rigide care sunt disponibile mai nou) se continua la capatul imbracat pe care il leg utilizand un nod Albright, care apoi se leaga la carlig lasand un capat de o dimensiune similara cu tija carligului. Imi place ca firul de par sa fie destul de scurt atunci cand folosesc prezentarile pop-up, dar suficient de lung pentru a crea pivotul si efectul de separare si ca intotdeauna sectiunile firului sa fie mult mai moi decat cel impletit folosit la capatul firului de pescuit. Acest lucru confera libertate de miscare.

Ideal este ca momeala sa se afle la doar cativa milimetri de curbura carligului atunci cand este tinuta deasupra, dar in aceeasi linie cu varful carligului. Astfel, carligul atarna si este numai bun de a fi muscat. Asa am utilizat ambele nade pentru adancime (cu toate ca nadele pentru adancime si monturile om de zapada pe fire de par mai lungi) si pop-up de-a lungul multor ani si inca reprezinta prima mea metoda de abordare pe majoritatea apelor.

Momeala cu forma neregulata atasata la montura pentru pescuitul la crapul Buffalo

Cu toate acestea, acum cativa ani, pe cand pescuiam la crapul Buffalo (care de fapt nu face parte din familia crapilor), am inceput sa experimentez cu monturi diferite, intrucat acesti pesti sunt renumiti pentru felul in care lasa urme minuscule de muscaturi fara a se intepa. Mi-a venit ideea unei monturi combi inverse cu partea rigida la carlig si partea moale mai lunga, revenind la vartej. Nu numai ca acest lucru a atras crapul Buffalo, dar si Cyprinus Carpio s-a lasat mai usor prins.

Bineinteles, am incercat experimentul si pe teritoriul familiar si acum utilizez majoritatea prezentarilor pop-up in acest fel; desi ofer ambele prezentari pentru inceput si metoda originala inca da roade, se pare ca am parte de mai multa actiune cu montura Buffalo.

Poate nu-ti vine sa crezi, dar mai putina nada…

Desi pestii sunt entuziasmati la gandul unui festin in aceasta perioada a anului, nu sporesc cantitatea de nada folosita. De fapt, folosesc chiar mai putina, mai ales avand in vedere ca pestii au avut parte de destula hrana pe timpul verii. Nu exista lucru mai neplacut decat sa stai acolo stiind ca ai utilizat kilograme de nada. Prefer sa dozez nada si ma concentrez asupra repetarii procedurii odata ce am capturat un peste, decat sa ma precipit de fiecare data la gandul unei capturi senzationale. Unele dintre cele mai mari capturi de crap le-am obtinut in acest fel, repetand abordarea.

Ce imi place sa fac este sa introduc putina nada atunci cand nu mai se afla niciun fir in apa. Asta poate fi dupa ce ai impachetat sau chiar in alta zona, in care nu pescuiesti momentan. Aceasta metoda finala iti va permite sa fii cu ochii pe zona respectiva, chiar daca tu pescuiesti in alta zona. Nu foarte diferit de ceea ce face pescarul la match, cand pescuieste cu doua lansete diferite, apoi lasand una deoparte. Poti face un pas inainte, ferindu-te din calea lor. Cu cat mai multa nada le este oferita lipsita de primejdia lansetelor in zona de pescuit, cu atat mai increzatori vor deveni data viitoare cand intalnesc acelasi tip de nada. Gandeste-te la acest lucru daca intrevezi posibilitatea de a te baza pe un singur tip de nada la distanta sau in conditii extreme de frig. Vrei ca pestii sa asocieze acel pachet de nade limitat cu siguranta.

In cazul momelilor, imi place sa utilizez „momeli vizuale” atunci cand temperaturile scad, dar rareori combin acest lucru cu arome puternice. Prefer momelile cu un miros/gust subtil, dar cu un aspect vizual atractiv si se pare ca acestea dau si rod. Un mic truc pe care il poti face este sa schimbi forma momelii. De ce lucrul acesta chiar contraza, habar nu am, dar stiu ca functioneaza. Logica spune ca momelile rotunde ar trebui sa fie cele mai bune pentru ca majoritatea momelilor naturale pe care le consuma sunt rotunde la randul lor, dar mie insumi nu mi s-a demonstrat acest lucru si rareori am folosit o momeala rotunda conventionala, preferand sa ii modific forma inainte de lansare. Ar putea oare acest lucru sa ofere explicatia pentru care boiliesurile cosmetizate cu boabe de porumb de plastic produc atat de multe capturi – o schimbare de factura estetica? Exceptia de la aceasta regula o reprezinta nadele foarte mici, care fac parte din arsenalul meu de multi ani, de cand am lansat o bila aromata de cauciuc de 4 mm la Mangrove intr-o zi in care nu aveam acces la zona dorita din cauza unui vant lateral puternic. Odata ce am montat minuscula nada artificiala am reusit sa ajung la acei cativa metri si cateva minute mai tarziu jonglam cu un crap oglinda de 13,6 kilograme!

Un superb crap comun pacalit la o momeala fluorescenta

Acel peste a gasit si a atentat la o bila solitara de 4 mm fara nada, ceea ce chiar m-a pus pe ganduri. Am inceput sa rulez de mana nade minuscule si am descoperit ca forma rotunda este cea mai buna optiune pentru a preveni saturarea cu apa si sunt de parere ca pestii nu au nicio problema vizavi de momelile minuscule; acestea nu reprezinta un pericol si atata timp cat le intra in gura fara a opune rezistenta, le vor musca. Am facut un pas mai departe, realizand culori tipatoare cu ajutorul vopselilor nesolubile, astfel incat acestea sa isi mentina culoarea. Acestea s-au dovedit a functiona de minune, iar fata de momelile artificiale au avantajul de a emite semnale asociate cu hrana, precum si posibilitatea de a integra orice stimulent in ele. Aceste nade miniaturale sunt responsabile pentru multe dintre capturile mele la ape reci. Lanseaza o astfel de nada fosforescenta peste umar, intoarce-te si iti va sari in ochi. Nu ai cum sa o ratezi, nici crapii nu o vor face. Secretul acestora consta in a fi pescuite doar ca momeli si daca intentionezi sa nadesti, pur si simplu utilizeaza-le ca nade normale colorate sau freebies. Crapul va cerceta adesea un pad de nada aparent neinteresant, dar acea gustare minuscula cu siguranta ii va capta atentia. Comportamenul este asemanator cu al nostru atunci cand suntem tentati de ciocolata fara a ne fi neaparat foame.

Toamna nu este cel mai bun moment al anului pentru a incerca sa introduci un nou tip de nada. Nu am inteles niciodata scenariul conform caruia se utilizeaza acelasi tip de nada pe tot parcursul lunilor calde, iar cand vin lunile reci se incearca introducerea unui alt tip. Aceste este motivul pentru care nu am fost niciodata un mare fan al fainii de peste si al nadelor cu continut ridicat de ulei. Da, sunt constient, crapii le vor manca, dar atractia exercitata pe timpul vremii calduroase acum este congelata si blocata in nada. De ce sa folosim ceva ce prezinta o parte infima din eficienta avuta in lunile calde? Cele mai bune nade de iarna pe care le-am folosit au continuat sa produca multe capturi de-a lungul intregului an, asa ca majoritatea nadelor pe care utilizez in prezent se bazeaza pe un grad de eficienta ridicat pe parcursul intregului an.

Ma distrez de minune, imi traiesc viata in mijlocul naturii, spre deosebire de cei care si-o traiesc in fata televizorului!

Poate doar dintr-o simpla coincidenta, intamplarea face ca in aceeasi perioada cu binecunoscutul festival bavarez, care se desfasoara de la finele lunii septembrie si pana in prima duminica din octombrie, sa am una dintre acele partide de neuitat in compania multor ciprinide de talie medie si mare.

2 x 20 mm au selectat cat de cat crapu de ten

Urma sa se apropie un front atmosferic rece si se anunta o perioada bogata in precipitatii. Nimic deosebit in aceasta perioada a anului; ce sa zic?! Asa ca imi iau inima in dinti si ma pregatesc temeinic pentru o aventura de 72 de ore „umede” pe malul lacului. Stiind de acasa ce ma asteapta, ma inarmez cu echipamentul greu. Adica haine multe de schimb (groase,  impermeabile care, atentie!, este foarte important sa permita corpului sa respire, altfel riscati sa transpirati si ulterior sa raciti), sacul de dormit cel gros, cizmele, umbrela si nu in ultimul rand mult curaj.

E bine cunoscut faptul ca luna octombrie este luna in care ai sanse mari de a-ti doborî recordurile, asa ca din punct de vedere al nadei m-am pregatit cu cateva kilograme de boilies. Doua tipuri de fapt, unele cu aroma de fructe, pe baza de proteine lactice, in care imi pun mare incredere, iar celelalte bogate in ulei de peste, care, din pacate, nu se mai produc. Initial nu vroiam sa le iau cu mine, credeam ca nu au nici o sansa pe apa rece, dar pana la urma dupa o munca de auto-lamurire ma hotarasc sa le iau cu pretexul ca masina le cara, nu le duc in spate. Imi pun si un kilogram de pelete mixte, special create pentru apa rece, pe care am de gand sa le folosesc doar in saculeti solubili langa carlig. Fac cateva drumuri cu bagajele la masina si in sfarsit pornesc. Drumul ce duce din sat pana la balta este impracticabil daca ploua, mai ales daca nu ai la dispozitie o masina dotata cu sistem 4×4. Amicul care urma sa ma insoteasca la acea partida nu risca sa ramana impotmolit. Asa ca isi abandoneaza masina in sat, mutam toate bagajele in masina mea si ne aventuram pe cei trei kilometri de pamant bine imbibat de apa care sunt de parcurs pana la balta.

Cel mai greu ten al festivalului 15,500 kg

Partea frumoasa la o astfel de vreme este ca nu sunt prea multi „nebuni” care sa iasa din casa, drept urmare ne asezam linistiti pe locul dorit. Din fericire ploaia inceteaza si ne da un ragaz, cat sa ne putem instala. Alegem un loc cu apa adanca, mizand pe faptul ca apa se va racii la suprafata dat fiind faptul ca temperatura era intr-o continua scadere, iar in straturile de la adancime mai mare temperatura trebuia sa ramana cat de cat constanta.

Urmatorul pas care trebuia facut era si cel mai important din punctul meu de vedere; si anume sondatul apei. De obicei ma folosesc de doua lansete pentru a sonda. Cand gasesc ceva interesant cu prima, intra in actiune a doua lanseta cu care imi pot da seama cat de lunga sau lata este structura respectiva. Dupa ce am decis pe ce zone urma sa pescuim, intram cu barca pentru a ne pune balize luminoase, foarte utile pe timp de noapte si pentru a face nadirea de apel cat mai precis. Eu am ales sa abordez vechea albie a canalului care, desi pe majoritatea lungimii era colmatat, am gasit o zona cu un prag proeminent pe care se afla un numar impresionant de scoici, dupa care, spre larg, urma un platou cu substrat tare.

Captura nocturna: 12 kg

Aveam pe o suprafata restransa mai multe tipuri de structuri care mie imi inspirau mare incredere si pe care urma sa le exploatez cu mare interes si nerabdare. Am asezat baliza la aproximativ trei metri dupa ce incepea zona cu substrat tare si nadesc de la un metru de dupa baliza, venind spre mal pana la 6-8 metri unde se afla vechiul canal. Nadisem aproximativ 2 kg de boilies pe o latime de aproximativ 4-5 metri, suficient cat sa imi amplasez cele trei lansete, care oricum erau la distante diferite de la mal. Prima o amplasez exact in punctul cel mai adanc al vechiului canal, pe o zona cu namol,  a doua pe pragul impanzit de scoici, iar a treia pe platoul cu substrat tare. Colegul meu, desi avea in fata o intindere mai mare de apa decat mine, nu reuseste sa gaseasca nicio structura care sa ii prezinte vreun interes.

In cele din urma gaseste un platou cu substrat tare dar, fiind la o distanta de 40-50 metri de mal, nu ii inspira prea multa incredere. Totusi, silit de apusul soarelui care se apropia destul de rapid si neavand prea multe alternative, decide sa incerce acel loc pana in ziua urmatoare.

In octombrie se insereaza mult  mai repede si apusul ne prinde lansand ultimele bete si facand aranjamentele pentru o noapte friguroasa de octombrie. Ne punem la un pahar de tarie pentru a ne dezmorti putin, dar nu apucam sa il terminam ca primii invitati isi fac aparitia la „festivalul” ce urma sa dureze trei zile.

17 kg pe final 3

Prima noapte am reusit doar sa motaim putin, avand prezentari la 30 de minute; cand la mine cand la prietenul meu. Interesant a fost faptul ca acesta prindea doar amuri, iar eu numai crapi si asta pana cand rasaritul soarelui ne prinde pe amândoi in dril. Pe la 7.00 dimineata ne punem sa dormim si reusim sa facem acest lucru pana pe la 10.00, cand pestii isi fac aparitia din nou. Am continuat sa prindem in ritm accelerat pana dupa pranz, cand ne-am hotarat sa ne oprim din nadit. Am decis sa facem acest lucru ca sa scapam de pestele de talie medie, care nu mai pleca de pe paturile noastre de nada. De asemenea, am renuntat la monturile snowman cu boilies-uri cu aroma de fructe si am ales sa pescuiesc cu cate 2 bile de 20 mm bogate in ulei de peste. Prima parte a planului a functionat, am reusit sa scapam de pestele de talie medie. Problema a fost ca am scapat de tot de peste. Asta pana seara cand am reluat naditul, dar fara boiliesu-ri cu arome de fructe. Am nadit doar cu celalalt tip de boilies pe care il aveam la mine. In tot acest timp, Cristi, colegul meu, a urmat planul, dar el avand la doar un singur tip de bile, a reluat naditul si pescuitul cu acestea. Cum era de asteptat tenul a revenit pe patul lui de nada si a continuat sa se hraneasca cu aceeasi intensitate ca in prima noapte. La mine, in a doua noapte, in sfarsit si-au facut prezenta primii doi crapi de peste 10 kg, in rest nu am avut activitate. Cel putin am reusit sa ma odihnesc, dar de cate ori am iesit din cort pe timpul noptii pe Cristi il gaseam in dril. Facuse niste progrese reusind sa captureze doua exemplare mai maricele, unul de 11 kg si celalalt de 12,5 kg.

Dimineata, cand ies din cort, ma uit la bete si le vad pe ale colegului scoase din apa. Pe semne ca a abandonat, ramanand singur pe baricade, fapt de necondamnat. Sa nu uitam totusi ca eram la o partida de placere, nu la vreun concurs, iar scopul esential la o astfel de partida este sa te relaxezi. Problema noastra era ca nu reuseam sa prindem pestii vizati, batranii lacului. Pun de o cafea si intre timp improspatez momeala de la carlig. Mai arunc si cateva boilies-uri cu cobra. In timp ce imi savurez cafeaua, la nici 10 minute dupa ce am lansat, suna senzorul. Intep si aduc pe saltea primul meu ten din acea partida, un exemplar frumos de 12,5 kg. Nu trece o ora si „drop-back”… alt ten, de aceasta data de sub 10 kg, fapt ce ma pune pe ganduri si trag concluzia ca dupa ce au golit toata nada de pe patul de nada a lui Cristi, tenii au ajuns la mine pe pat. Continui sa nadesc cu boilies-uri si sa pun pe firul de par cate 2 bile de 20 mm, dar renunt sa mai folosesc saculeti solubili in speranta ca amurul ma va lasa in pace. Intre timp se trezeste Cristi si imi povesteste cum si de ce si-a scos betele din apa. Le-a scos pe rand cu peste, dupa care a renuntat sa le mai arunce inapoi in speranta ca va reusi sa se odihneasca. Pe timpul zilei am reusit sa capturam cativa amuri printre care si un exemplar de 15,5 kg.

Unul din numerosii teni, de peste 10 kg

Ultima noapte se apropie iar noi ne pregatim nadind destul de mult si reimprospatand boiliesurile de pe firul de par. Pana in acel moment am avut prezentari in egala masura de pe toate cele trei locuri, doar ca tenul a intrat doar de pe zona cu substratul tare, iar dintre scoici si din namol am prins doar crapi comuni. Noaptea a treia a inceput promitator reusind sa pun pe saltea un crap de 15 kg. Tenul a incetat sa ma mai deranjeze reintrand pe patul lui Cristi, care a nadit destul de mult si a reusit sa ii atraga. Crapii, toti intre 7 kg si 11 kg, au continuat sa isi faca prezenta pana pe la 3.00 dimineata, lasandu-ne sa dormim cateva ore.

In dimineata urmatoare, razele soarelui isi fac simtita prezenta pentru prima data in acea partida, fapt ce ne incarca cu energie pozitiva si ne binedispune instant. Schimbam momeala pentru ultima data si ne punem sa impachetam. Partida se incheie foarte frumos, pe ultima suta de metri reusind sa pun pe salteaua de primire captura partidei, un crap comun de 17,00 kg.

Aceasta partida a fost mai degraba specifica pentru una desfasurata in sezonul cald, cu peste 400 de kg crap si ten capturat. In mod sigur, daca pescuiam in regim de concurs, sa nadim si sa schimbam betele constant, se adunau mult mai multe kilograme. Dar cum am mai spus, a fost o partida de placere, pe care am tratat-o ca atare si care cu siguranta nu o voi uita prea curand. Un adevarat festival de octombrie al ciprinidelor!!!

După 3 zile de dat târcoale marelui lac, ne pregătim să-l atacăm din postura de pescari. Nu e prima sesiune total seacă din cariera mea modernă de pescar de crap, şi sunt convins că nici ultima.

Comun de peste 25 kg pescuit la Bolsena de echipa JRC Italia / Foto: Gigi Biagiola

Faza bună e că am reuşit, în cele 48 de ore de, hai să-l numim aşa, pescuit, să-mi dau seama de multe chestii. În primul rând, am realizat că acolo se pescuieşte altfel. Total altfel!

În primul rând, se pescuieşte la distanţe foarte mari, unde monofilamentul nu prea are ce căuta. Cel puţin atunci, deşi eram în mijloc de primăvară, crapii erau la peste 300 m de mal, unde adâncimea apei era de 8-9 m.

Pe fundul apei, 20-30 cm de vegetaţie deasă, un soi de algă foarte lipicioasă care avea să ne facă mari probleme în zilele următoare. Fireşte, sunt şi zone pe lacul Bolsena unde bancurile de crapi erau la 60-70 de metri de mal, dar nu era cazul în dreptul nostru.

Plumbii de 225 grame reuşeau să întindă firele destul de bine, dar monofilamentul avea o elongaţie inerentă, datorată elasticităţii şi a curentului apei.

Datorită dimensiunilor sale, Bolsena are comportament de mare. Valuri destul de mari chiar şi atunci când vântul nu bate mai deloc, şi chiar o maree discretă, cu o variaţie de 15-20 cm.

Vremea nu ne-a fost nici ea prea apropiată, ploile torenţiale şi vânturile puternice făcând ieşitul pe apă imposibil de multe ori. Mai mult, după o primă seară cu două prezentări neconcretizate la Marian, furtuna din a doua noapte a rupt algele de pe fund şi le-a strâns pe firele noastre, care au devenit inutilizabile.

Am înţeles atunci de ce absolut toate echipele de italieni de pe lac foloseau back leads, plumbi pentru ţinut firele pe fundul apei. Nu numai ca să protejeze firele de caiacele şi de bărcile localnicilor, dar şi ca să evite încurcarea lor în algele buclucaşe.

Riccardo cu primul peste al echipei Feed Up Carp – 14 kg

Ne pregăteam să schimbăm firele pe tamburi şi s-o luăm de la capăt cu căutatul găurilor din iarbă (nu mai mari decât un capac de găleată) pentru plantat monturile, când suntem anunţaţi că locul pe care pescuiam fusese rezervat de o echipă de pescari din Perugia.

Pescuiam de vreo 50 de ore, jumătate din timp stătusem cu monturile pe mal, iar acum ne vedeam puşi în situaţia să căutăm un alt post liber sau să renunţăm. Cu cei 2000 de kilometri de parcurs înapoi spre casă în minte, decidem să strângem şi să ne răzbunăm altădată.

În loc de concluzii, câteva sfaturi pentru cei care vor ajunge acolo… Uitaţi despre pescuitul crapului aşa cum o faceţi pe cele mai multe lacuri de la noi şi încercaţi să vă pregătiţi mental pentru o nouă abordare.

Fir textil, plumbi foarte grei, back leads, sonar performant şi pescuit cu Chod Rig cu un singur popup de dimensiuni mari. Şi răbdare!

Cei mai mulţi dintre crapii mari de la Bolsena au fost prinşi cu monturi care stăteau de mai mult de 24 de ore în apă. Iar pentru cei care-şi permit, un antrenament acolo ar fi cea mai nimerită pregătire pentru marele concurs.

Chiar si in pescuitul cu lansete feeder crapul ramane cea mai mare provocare. Metodele moderne de pescuit incep sa prinda tot mai mult si in randul pescarilor care frecventeaza apele salbatice de mare intindere. Nimic nu se compara cu lupta intre pescar si un crap salbatic de Dunare. Cu siguranta ca multi dintre voi ati cautat sau o sa cautati crapii pe raurile mari sau pe Dunare, iar pentru asta in continuare o sa discutam despre cele mai simple si cele mai eficiente metode prin care visul poate deveni realitate.

Desi pentru unii este greu de crezut, cateva mici detalii pot face diferenta dintre succes si esec. Probabil ca multi dintre voi ati vazut sau ati citit despre momitoarele plate si ati crezut ca acestea dau rezultate doar pe lacuri. Pe aceasta cale va pot confirma ca este una din cele mai eficiente metode de pescuit la crap pe Dunare sau alte rauri. De muti ani folosesc aceasta metoda si am prins foarte multi crapi salbatici de Dunare. Datorita formei si modului de pezentare, momitorul plat este arma perfecta in pescuitul crapului pe orice apa. Diferenta este data de dimesiuni, pe lac se folosesc cele mai usoare, iar pe rau, in curent sunt necesare cele cu greutati cuprinse intre 50 si 100gr, in functie de adancimea apei si puterea curentului.

Nada montata pe momitor rezista foarte bine chiar si acolo unde curentul este puternic.

Cum am spus mai sus, forma momitorului este plata, avand plumbul pozitionat pe partea din spate, iar nada se fixeaza deasupra, pe baretele cu care, in general, aceste momitoare sunt echipate. Datorita formei si pozitionarii plumbului, momitorul se va aseza tot timpul pe substrat cu nada in sus.

Forma plata asigura o stabilitate foarte buna in curent si astfel, in cazul in care greutatea este potrivita, vom avea certitudinea ca montura noastra va stationa exact in locul in care a fost lansata. Va recomand sa va procurati momitoare plate de mai multe greutati, caci niciodata nu putem sti ce greutate este potrivita in zona unde dorim sa pescuim.

Forma plata a momitorului asigura o stabilitate foarte buna in curent.

Montura este extrem de simplu de realizat si nu necesita decat un momitor plat si  un element de conexiune intre linia principala si struna. Este indicat ca elementul de conexiune sa se blocheze in momitor, rezultand o montura fixa cu autointepare. Trebuie stiut ca datorita modului prin care crapul se hraneste, montura cu autointepare in combinatie cu momeala montata pe fir de par aduce cele mai bune rezultate pe orice apa unde crapul este prezent. Am observat ca si pe Dunare foarte multi pescari lasa montura culisanta si, pe langa asta, monteaza si momeala direct pe carlig, reducand semnificativ sansele de a prinde crap.

Pe Dunare, in cele mai multe cazuri, folosesc strune din material textil si carlige puternice cu ochet, iar ca marimi alternez intre 10, 8 si 6, in functie de talia pestilor. Lungimea strunei este bine sa fie de 10, maxim 15 cm. In cazul in care folosim strune mai lungi riscam sa nu avem prezentari, chiar daca pestele este pe vad, pentru ca efectul de autointepare nu se mai realizeaza si crapul poate scuipa momeala lejer, fara sa se intepe.

Este clar ca multi pescari de Dunare  prefera monturile cu 2 sau mai multe carlige, dar va pot spune ca un singur carlig montat eficient da rezultate foarte bune si scade sansele ca celalate carlige, atunci cand avem un peste in dril, sa se agate de eventualele obstacole din zona.

Montura simpla, dar eficienta asigura partide frumoase pe Dunare.

Dupa ce am discutat despre montura, trebuie sa aducem in discutie nada cu care vom incarca momitorul. Aceasta trebuie sa reziste la atacul pestilor de mici dimensiuni si la actiunea continua a curentului de apa. La ora actuala pe piata sunt tot felul de produse care ajuta la colarea nadei, iar odata adaugate in nada, aceasta poate rezista pe naditor si cateva ore.

O nada clasica si arhicunoscuta este mamaliga. Pe langa faptul ca majoritatea pescarilor de Dunare au incredere in ea, montata pe momitor aceasta rezista foarte bine, chiar si acolo unde curentul este puternic. Rezultate foarte bune am avut atunci cand am amestecat mamaliga cu nade destinate pecuitului la crap, iar compozitia am aditivat-o cu praf Carpix de la Sensas cu aroma de capsuni. Avand un grad mare de solubilitate, aditivul face ca nada de pe momitor sa se comporte ca o bomboana. Curentii de apa o dizolva lent, transportand particulele de aditiv in aval. Astfel, pestii gasesc montura mult mai usor, iar sansele de reusita cresc considerabil.

Nici cea mai buna nada si nici cea mai perfecta montura nu are efect daca pestele nu stationeaza sau nu viziteaza zonele unde pescuim . In pescuitul crapului la feeder pe Dunare cel mai important aspect este localizarea. Zonele cu apa adanca de la mal si mai ales zonele, unde apa erodeaza malul doborand copaci in apa, atrag crapii ca un magnet. Locurile cu praguri in zona malului sunt foarte eficiente, caci pestele vine frecvent sa le viziteze in cautarea hranei aduse de curent si depozitata la baza pragurilor.

O nadire constanta la intreval de 30-45 minute pe toata durata partidei poate aduce rezultate foarte bune.

Cu timpul am observat ca multi pescari pescuiesc ineficient, incercand sa lanseze montura cat mai  departe.  Este total greșit, caci pe rauri, in albia principala, curentul spala tot, iar hrana se gaseste in cantitati nesemnificative sau deloc. Pescuitul in zona malurilor cu structuri ne aduce un beneficiu major doarece putem nadi constant si eficient.

In cei peste 15 ani in care pescuiesc pe Dunare pot spune ca nadirea constanta la intervale scurte de timp cu porumb preparat este cea mai eficineta si mi-a adus cele mai bune rezultate. Deoarece pe Dunare sunt extrem de multe specii de pesti care consuma boabe de porumb cu placere, o nadire constanta in cantitati mici la intreval de 30-45 de minute poate face minuni.

Multi pescari nadesc masiv o data pe zi si asteapta prezentarile. Lucrul pe care nu il cunosc acestia este ca boabele cu care au nadit pot dispare in cel mai scurt timp de pe vad, fiind consumate de multitudinea speciilor de pesti.  Iar atunci cand crapul vine, nu mai gaseste nimic si pleaca mai departe in cautarea hranei. De aceea va spun inca o data ca o nadire constanta la intreval de 30-45 minute pe toata durata partidei poate aduce rezultate foarte bune.

Cum am spus si mai sus, in cazul in care pescuim aproape, in zona malurilor abrupte, nadirea este indicat sa o facem cu o lopata montata pe o coada de minciog. De asemenea, se poate improviza foarte usor un astfel de ansamblu, chiar si dintr-un PET de 2 litri taiat in forma de lopata si montat cu gura pe o creanga dreapta de aproximativ 2 metri lungime. Foarte eficient se poate nadi si cu cosulete de feeder care au diametru mai mare. In astfel de cazuri nadirea este mai precisa daca fixam firul in clipsul mulinetei pentru o precizie mai mare a lanseurilor si o nadire mai restransa in zona monturilor.

Este obligatoriu ca nadirea sa se faca in amonte de locul unde pescuim, pentru ca boabele sa fie purtate de curent si depozitate exact pe vadul unde avem pozitionate lansetele.  In functie de adancime si puterea curentului, trebuie sa aproximam la ce distanta in amonte trebuie sa facem nadirea.

Echipamentul nu trebuie sa fie unul exagerat, o lanseta feeder de 3,90m cu putere maxima de 120-150g este suficienta pentru astfel de situatii. Pentru ca trasaturile crapului de Dunare sunt extem de violente si deoarece crapul salbatic este foarte putenic, recomand mulinetele cu baitruner. In cazul in care lasam lanseta nesupravegheata, chiar si pentru putin timp, exista riscul sa ramanem fara ea daca sistemul baitruner nu este activat. Pentru  linia principala de obicei folosesc fire cu diametrul cuprins intre 0,23mm si 0,30mm, in functie de locul unde pescuiesc

Foarte important este sa nu se faca galagie pe malul apei. In cazul in care trantim usile la masina, trantim galetile pe mal ori dam muzica tare sunt sanse mari ca partida noastra sa fie nula.  Deoarece este un pescuit la peste mare, iar durata partidei este mai lunga, se poate pescui lejer cu doua lansete incercand diferite momeli la carlig.

Cea mai buna momela pe care am folosit-o pe Dunare este bobul de porumb preparat acasa. Pe langa faptul ca poate fi aromat cu ce aroma dorim, rezista mult timp pe carlig, deoarece nu poate fi luat de pestii mai mici. Metoda de preparare a boabelor de carlig este foarte simpla: se fierbe porumbul, iar dupa ce primele boabe incep sa crape, il lasam sa se raceasca, dupa care il punem intr-un borcan de aprox. 200ml, iar peste el punem aprox 3ml de aroma concentrata. Sincer, recomand aromele de calitate, si nu cele ieftine care nu au niciun efect. Tot asa procedez si cu boabele de porumb pentru nadit, doar ca pe acelea le strecor de apa cu ajutorul unei site si, asa fierbinti cum sunt, le introduc intr-o galeata care se inchide ermetic. Inainte de a inchide galeata prefer sa pun peste boabe lapte de porumb si aroma, dupa care inchid galeata. Pentru fiecare kilogram de boabe pun aroximativ 5ml de aroma si aproximativ 150ml de lapte de porumb. In ceea ce priveste aroma, prefer una de fructe, cum este capsuna, si una de carne, cum este scoica. Nu putem sti niciodata care este mai productiva si de aceea prefer sa imi fac doua modele. Cu cea de fructe am prins mai mult, dar pesti mai mici, iar cu cele de scoica sau calamar am prins crapi mai mari.

Poate ca multi nu vor avea incredere sa renunte la monturile cu multe carlige sau la clasicele „bombe”, dar va recomand ca macar la fiecare partida sa montati pe o lanseta un momitor plat, echipat cu struna scurta, la care sa atasati momeala pe firul de par. Sunt sigur ca dupa cateva partide o sa va dati singuri seama de eficenta acestei monturi, chiar si pe apele cum este Dunarea sau marile rauri din tara unde crapul este prezent.

Montura cu elastic recomandata in pescuitul pe ape reci, atunci cand pestii nu se hranesc agresiv. Elasticul din montura faciliteaza inteparea la orice miscare a carligului de catre peste.

Iata pasii necesari pentru realizarea acestei monturi:

Accesorile necesare

Legarea anoului si fixarea acestuia pe tija carligului

Legarea nodului fara nod, dupa care vine fixarea primului sinker

Bungee elasticul se trage pe firul forfacului cu ajutorul unei crosete de lead core

Tubul elastic vine fixat pana la jumatatea sinkerului

Al doilea sinker fixeaza elasticul

Lungimea initiala a forfacului

Acesta se poate intinde 4-5 cm, in functie de lungimea elasticului si a firului textil

Chiar daca e iarna, pescarul din noi ramane activ prin multe aspecte, vizitam magazinele si facem update-uri la echipamente, ne povestim la cate o cafea partidele din sezonul trecut si mai ales facem planuri in ceea ce priveste sezonul ce urmeaza. Odata cu topirea ghetii si aparitia primilor muguri si raze mai puternice de soare, devenim foarte nerabdatori sa inauguram noul sezon de pescuit. 

Daca de inaugurat un nou sezon de pescuit nu e foarte greu, sa facem din acest debut un succes presupune putina documentare si alegerea cu grija a unei locatii de pescuit potrivita.

La primele semne de vegetatie visam o partida de pescuit

Reusita acestuia depinde de anumiti factori specifici ce trebuie urmariți. In primul rand, balta trebuie sa se afle intr-o zona cu un climat mai cald, cu cat dispare mai repede gheata de pe lac, cu atat mai bine. Pentru a avea șanse si mai mari, o populatie suficient de mare de peste este binevenita, pentru ca sunt binecunoscute apatia si apetitul scazut ale crapului imediat dupa iesirea din iarna. Astfel, un bazin bine populat in mod clar ne avantajeaza si ne mareste sansa capturilor.

In plus, este bine sa avem conditii suplimentare de cazare, deoarece, de cele mai multe ori, chiar si in martie, aprilie, vremea poate lua intorsaturi rapide, iar temperatura poate sa scada rapid cu multe grade sub zero. Asta ii poate afecta destul de sever pe cei mai sensibili si mai putin obisnuiti cu campatul la cort in conditii mai severe.

Vreau sa va recomand in ce urmeaza doua locatii cu un specific diferit, menite sa satisfaca gusturi diferite si unde va puteti programa un pescuit de debut in noul sezon, avand toate sansele ca partida sa se transforme intr-un real succes. Este vorba despre Haromfa si Ohat din Ungaria, clima putin mai blanda decat a noastra fiind principalul criteriu al recomandarii mele. Daca programati o partida in luna martie, in vreme ce lacurile lor sunt dezghetate de ceva vreme, ale noastre probabil inca sunt acoperite cu un strat de gheata.

Dipurile si materialele PVA, accesorii de nelipsit primavara

Lacul de la Haromfa, sau ,,Iadul Verde’’ cum l-au botezat pescarii din pricina vegetatiei de nuferi prezenta pe lac, se afla in partea sudica a Ungariei, aproape de granita cu Croatia. Clima il califica in topul locatiilor unde se poate pescui foarte devreme la iesirea din iarna, iar pe langa acest fapt, are si o populatie piscicola mare si diversificata. De altfel, daca nu ma insel, Haromfa da tonul competitiilor de crap din punct de vedere cronologic prin al sau celebru ,,Challenge Week’’ de la finele lunii martie, aflat deja la a 7-a editie.

Lacul are peste 80 de hectare si sunt amenajate 12 standuri de pescuit, fiecare dotat cu propria toaleta, barca, vatra de foc, suport de ceaun, cos metalic pentru gunoi, iar unele standuri fiind prevazute si cu pontoane. In sprijinul recomandarii mele pentru un pescuit devreme, vine si prezenta spatiilor de cazare in incinta cabanei de pe marginea lacului, plus prezenta unui restaurant unde se poate servi o masa calda. Totodata, aici puteti gasi o incapere amenajata pentru incarcatul bateriilor pentru barca, precum si o toaleta cu dus unde va puteti reimprospata dupa o zi de pescuit.

In ce priveste pescuitul, Haromfa este un adevarat examen pentru orice pescar. Daca nu socotim primele trei standuri de la intrarea pe lac, restul apei este intesata de nuferi si radacinile acestora, iar asta face pescuitul de aici unul din cele mai dificile. Haromfa este practic un examen pentru toți pescarii de crap, iar asta face foarte importanta și adauga valoare fiecarei capturi de pe aceasta balta. Administratorul lacului spune despre oaspetii sai ca se impart in doua categorii: cei care se indragostesc de Haromfa si revin cu placere, si cei care urasc Haromfa. In ce ma priveste, eu m-am indragostit iremediabil de aceasta locatie.

Crapii acestui lac au o tenta inchisa, ce-i face deosebit de fotogenici, dar sunt și exemplare frumoase de crap Koi si diverși pești rapitori. Prietenul meu, Bogdan, intre doua capturi de crap, jucandu-se cu o lanseta cu o lingurita, a reusit capturarea unui exemplar foarte frumos de stiuca.

Daca v-am trezit interesul in ce priveste aceasta locatie trebuie sa știți ca si tarifele practicate sunt din cele mai rezonabile, un mic dezavantaj fiind doar distanta, aproximativ 350 de km de la granita.

Crap romanesc de Ohat

Cea de a doua propunene, Ohat, se afla undeva in partea de est a Ungariei, in mijlocul unei exploatatii piscicole, si este o alta locatie preferata de mine pentru pescuitul de primavara. Peisajul este superb, iar datorita intinderilor de stuf si canalelor din jur, ai impresia ca te afli in Delta. Este singurul lac in care pestii au liber in weekend, pescuitul fiind permis doar de luni pana joi, un program sa spunem cel putin interesant. Lacul nu este prevazut cu spatii de cazare, se poate campa doar la cort sau in unul din foisoarele amenajate. Exista si o filigorie de dimensiuni apreciabile la intrarea in complex. Masina se parcheaza dupa descarcatul bagajelor pe stand intr-o parcare situata la intrare, parcare ingradita de un gard serios si o poarta inchisa cu cheie aflata la paznici.

Gazdele, extrem de amabile, in rondul de seara ne serveau inclusiv cu o cafea calda si ne tineau la curent in privinta capturilor de pe lac, asigurandu-se ca suntem multumiti de serviciile oferite.

Adancinea relativ mica si constanta, fundul namolos si dimensiunea nu foarte mare (aproximativ 25 ha), fac ca pestii sa fie deosebit de activi, inca din primavara devreme. Drilurile duble sau chiar triple sunt des intalnite, chiar și primavara, cand peștii ar fi trebuit sa fie ceva mai letargici. Lacul este populat constant cu exemplare de crap casate din crescatoriile din jur, iar capturile de 15-18 kg sunt frecvent intalnite. Primavara, langa palcurile de stuf din capatul baltii, pestii ofera un adevarat spectacol prin sariturile lor acrobatice.

Exista si aici standuri favorizate, “standurile de boilies” cum le numesc maghiarii, acestea fiind mai aerisite și amplasate pe doua laturi ale lacului. Intre aceste standuri nu se pot rezerva standuri de zi pentru pescarii de stationar, iar ca favorite de departe se diferentiaza standurile de la 1 la 6.

Primavara devreme nu neaparat marimea capturilor, cat mai ales prezenta lor dau semnalul unei partide reusite

Rezumand, nu pot sa inchei fara a va recomanda la inceput de sezon folosirea ca nada a boilesurilor dipuite. A fost momeala care mie mi-a adus cele mai mari satisfactii si, de asemenea, va sugerez sa nu va lipseasca din trusa materialele PVA. Este esențial sa nadiți cu puțina nada dar de calitate, preferabil fiind un pescuit izolat, in cautarea capturilor capitale, in defavoarea unuia clasic, pe pat de nada consistent.

Sper ca v-am dat ceva idei in ce priveste debutul sezonului de pescuit și sunt convins ca, indiferent de locația aleasa, capturile vor putea impresiona prietenii de acasa, cei care inca asteapta sa se topeasca stratul de gheata de pe lacuri.

Fire intinse va doresc si un debut cat mai frumos in noul sezon!

Dupa tot felul de variante si nenumarate teste impreuna cu membrii echipei, am reusit sa definitivez un nou sortiment de boilies, special conceput pentru peste mare. Una din caracteristicile care il deosebesc de alte tipuri de boiliesuri este capacitatea de a lasa in jurul sau din atractanti fara a se inmuia, fapt ce ne permite sa il lasam in apa si peste 24 ore, acesta rezistand la atacului pestilor mici. Valoarea nutritiva ridicata si combinatia deosebita de lichide nutritive, atractanti, pasta de belachan si aroma de crab completeaza acest boilies, facand-ul unic si deosebit de bun in pescuitul dupa peste mare.

Dupa prima jumatate de sezon, in care iesirile la pescuit au fost doar in regim competitional, putin satul de concursuri, am decis ca pana la finalul acestui sezon sa nu mai particip la nici un fel de competite si sa imi dedic tot timpul liber pentru cautarea exemplarelor capitale.

Trei oameni, teri lacuri, trei partide de pescuit. Perioada in care s-au desfasurat a fost  15 septembrie –  5 noiembrie . Aceste partide au fost de departe niste partide memorabile in care, pe langa exemplarele nenumarate trecute de 10 kg, am reusit toti trei, mai exact subsemnatul Brie Tudor, Patrick Biro si Garbovan Catalin sa ne batem recordurile personale.

Prima partida (Nagykallo 13-17 septembrie 2013)

Ma trezesc brusc si putin speriat. Ma uit la ceas si acesta indica 04.50. Ma dezmeticesc putin si realizez ca m-am trezit cu 5 minute inainte sa sune ceasul. Era dimineata zilei de 13 septembrie si ma aflam la punctul de pornire al celei mai asteptate, probabil, partide a acestui an. Aveam rezervat standul 0, cunoscut ca fiind un stand foarte bun, si stiam ca ma asteptau  4 zile deosebite. Conditiile de pe acest lac, cabanute dotate cu curent electric, frigider, cuptor cu microunde, aer conditionat etc., fac locatia ideala pentru a merge cu familia sau prietena. Asadar, la aceasta partida am fost insotit de Cata, prietena lui si Alina, prietena mea.

Nagykallo 21,85 kg

Am pescuit plantat, iar la inceput ne-am axat pe 6 locuri diferite, avand in vedere ca pescuiam cu 6 lansete. Ne-am ales fiecare cate o agatatura (copac scufundat), cate un platou si, de asemenea, am plasat cate o lanseta fiecare in canalul care inconjoara insula. Cele mai mari asteptari le aveam de la platouri, unde am si nadit putin mai mult de la inceput, dar s-a dovedit ca pestele statea acolo, deoarece nu am reusit sa avem nici macar o trasatura. Primii pesti au inceput sa vina la Cata, acesta capturandu-i in mod egal din zona cu agatatura si din canal. Putin indignat de faptul ca nu aveam nicio trasatura, decid sa mut lanseta din agatatura 10 metri mai aproape, in fata deversorului.

Desi nu ma asteptam, mutarea s-a dovedit a fi extraordinara. Au inceput sa apara si la mine trasaturile. Ulterior am inceput sa prind si pe lanseta pe care, dupa ce am scos-o din canal, am pozitionat-o inainte de inceperea acestuia. Era bine. Prindeam amandoi pe cate 2 lansete fiecare,  ritmul crestea, iar crapii parca erau din ce in ce mai mari. In penultima zi, pe la ora 12, reusesc sa pun pe mal un crap oglinda de 19,57 kg. Eram super multumit. Spre seara, Cata are trasatura la o lanseta, pe care o pozitionase intr-o zona fara nici o structura, undeva intre platou si malul drept. El fiind plecat in sat, ii ofer privilegiul de a scoate pestele prietenei mele, care reuseste fara probleme sa-l aduca la minciog. Intre timp, Cata s-a intors, si cantarim pestele… cantarul se opreste la 21,85 kg, cel mai mare peste prins de Cata pana acum. Intr-un final decidem ca recordul sa se puna si lui Cata si Alinei si toata lumea a fost bucuroasa. Ultima noapte a fost aproape alba, cu trasaturi dese, iar undeva in jurul orei 4 dimineata nu am mai plantat lansetele.

In concluzie, in aceasta partida, pe langa cei 17 crapi peste 10 kg prinsi, am reusit sa prindem si 2 crapi Koi cam pe la 5 kg si 2 crapi trecuti de 18 kg . De asemenea, in aceasta partida Cata si-a batut recordul personal.

A doua partida (Harsany, 30 sept – 3 oct)

Dupa o foarte lunga asteptare, mai exact din martie de cand am facut rezervarea, in sfasit ajunge si ziua plecarii catre Harsany. Eu, Cata, Tudor Pop si Patrick Biro urma sa petrecem urmatoarele 96 de ore pe aceasta superba balta. Lucrurile au inceput foarte prost, masina lui Tudor stricandu-se pe drum. Pana la urma s-a rezolvat. Ajungem pe balta si aflu ca de fapt rezervarea era cu o zi inainte facuta… In concluzie urma sa stam doar 72 ore.

Harsany 20,05 kg

Intr-un final ne asezam pe standuri, si incepem pescuiala. Am pescuit de pe mal si am nadit de 2 ori pe zi din barca. A doua zi dimineata apare si prima trasatura. Cata, bineinteles, din nou nu era la bete. Intep si incep sa aduc pestele. Il vad pe Cata si il strig. Acesta vine repede, ii dau lanseta si pe mal isi face aparitia primul peste al partdei, un crap comun de 20.05 kg. Pana la final partida s-a desfasurat ciudat, in sensul ca eu am prins 6 pesti, cel mai mare avand 15 kg, Cata a prins 20 pesti din care 18 au fost peste 10 kg, Tudor Pop a prins 5 pesti, dar niciunul nu a fost mai mare de 14 kg, iar Patrick a prins un singur peste, insa acesta a cantarit 19 kg si era la momentul respectiv noul sau record personal.

Desi nu foarte multumit de partida, eram incantat de pestii frumosi ce s-au prins pe BelaCrab, noile boiliesuri cu care pestii de aici nu au mai avut tangenta pana acum.

A treia partida (Siclau 31 oct – 5 nov)

Am vrut sa facem aceasta partida in aceeasi formula ca si cea de la Harsany, dar, din pacate, Tudor nu a putut sa vina, iar Cata nu a reusit sa mearga, decat inainte cu cateva zile sa mergem noi. In perioada cand a fost el, a mers balta destul de slab, dar a reusit totusi sa puna pe mal un superb exemplar de 18,90 kg. Cata a plecat luni de pe balta, iar eu cu Patrick am ajuns joi.

Patrida a inceput timid, primele 36 ore fiind fara trasatura. Am reușit sa sparg gheața sambata dimineața, 2 noiembrie, pe la ora la 6, la finalul unei plecari violente. Dupa un dril foarte frumos, reușesc sa pun pe saltea primul pește al partidei, noul meu record personal la acel moment, un superb crap de 22,80 kg. Urmatoarele 24 ore au fost de vis, alți patru crapi cu greutați intre 17,200 și 18,700kg vizitand, pe rand, salteaua de primire. Eram super incantați amandoi. Eu ma bucuram de noul record personal și Patrick, apropiindu-se la doar 300 grame de al sau, avea așteptari marețe. In schimb, ceea ce a urmat este de-a dreptul demn de „poveste pescareasca”. Am reușit sa forțam weekendul pana marți, iar duminica seara ne-a gasit cu lansetele in apa. In ciuda unui vant puternic, a ploii și a inceputului de seara, suntem scoși din starea de moleșeala de o plecare foarte puternica, la o lanseta poziționata in apropierea malului stang, profitand ca standul 1 se eliberase. Drilul nu a fost spectaculos, in schimb aveam impresia ca aduc un bolovan. La mal, la primul contact vizual cu peștele, imi dau seama ca este mare.

Siclau 25,02 kg

Speram sa treaca bariera celor 20 kg. Odata ce a ajuns in minciog, Adi, un prieten bun aflat in vizita, ma ajuta sa-l ridic din apa, iar odata pus pe saltea, acesta imi zice, “Brie tata, asta are peste 25”. Intr-adevar, peștele era, cel puțin pentru mine, șocant de mare. Facem tara la sacul de cantarire, iar odata pus pe cantar, acul acestuia indica fix 25,02 kg. Ce puteam sa imi doresc mai mult? Eram efectiv in extaz. Il pozez, filmez și apoi il redau apei. A fost cea mai puternica traire pe care am avut-o de cand pescuiesc la crap. Inca in extaz, dupa nici 30 minute, avem plecare pe lanseta lui Patrick. Dupa un dril destul de lung, punem pe saltea inca un crap comun, de acesta data puțin mai lung decat salteaua de primire (aprox 1.05 m). Nu ne venea sa credem ca intr-un interval atat de scurt am reușit sa punem pe saltea doua astfel de exemplare. Cantarul a sarit și de acesta data de cifra 20, oprindu-se la fix 23,00kg. Noul record personal al lui Patrik.Dupa aceasta serie nebuna, au urmat inca 30 de ore fara trasatura. In ultima noapte mai reușesc sa scot 2 exemplare superbe, un crap oglinda de 20.72 kg și un comun de 18.8 kg.

Concluzie

In concluzie, 3 oameni, pe 3 lacuri in 3 partide diferite, au reusit sa puna pe mal, ajutati de noile boiliesuri BelaCrab, nu mai putin de 55 crapi peste 10 kg, dintre care nu mai putin de 13 peste 18 kg, iar dintre acesti monstri 6 au avut peste 20 kg, cel mai mare avand 25,02 kg.

Există deja destule teorii și modele de comportament, observate de pescari de-a lungul a zeci de ani, care spun că, pe vreme rece, crapii se retrag în anumite zone de confort, cum sunt adâncimile mari, agățăturile  sau șanțurile mâloase. Tipare adevărate, de cele mai multe ori, dar există și excepții, iar una dintre ele vă este povestită în acest articol.

Crapii salbatici din St. Lawrence sunt cu adevarat spectaculosi

Deși sunt plecat de foarte multă vreme din România, n-am uitat niciodată lucrurile frumoase care mă leagă de țară, iar microbul pescuitului la crap este unul dintre ele. Mai mult, este atât de puternic încât nu mă lasă să stau prea multă vreme departe de apă. Profitând și de faptul că țara mea de adopție, Canada, este un adevărat paradis atunci când vine vorba de natură, ape și faună, este de la sine înțeles faptul că oferta pe care o găsește aici un pescar este incredibil de variată, iar n-am de gând să refuz așa ceva. Chiar dacă crapul nu este cea mai îndrăgită specie în America de Nord, iar pescuitul său nu chiar unul dintre stilurile cele mai populare, există deja o masă critică de pescari care caută cu predilecție crapii. Mai ales în Canada, și mai ales pe fluviul St. Lawrence. Zona orașului Montreal, unde locuiesc, este una în care fluviul amintit este extrem de lat și, pe alocuri, foarte lent, astfel că s-au creat multe zone în care crapii se hrănesc și înmulțesc regește.

Urban fishing adevărat

Probabil că ați văzut filmulețele în care, prin Europa, diverși pescari de top reușesc să prindă crapi în canale și râuri aflate în plină civilizație, uneori chiar în mijlocul orașelor. Fenomenul se numește “pescuit urban”, și o situație aproape identică este cea pe care vreau să v-o prezint în acest articol – locul atipic despre care vorbesc se află chiar în mijlocul Montrealului, la doar câteva sute de metri de podul Champlaine, cel mai circulat pod din America de Nord. Este locul pe care l-am descoperit acum 6 ani și pe care pescuiesc cu predilecție în lunile octombrie, noiembrie și decembrie, până când zonele de la mal îngheață și fac imposibil pescuitul. Conform definițiilor cu care suntem obișnuiți, zona este total atipică pentru pescuit pe ape reci – avem în față un platou cu adâncimi de 1,7–1,9 metri, pe o deschidere de 800-900 metri. Pe malul opus este canalul navigabil al fluviului, unde adâncimile normale sunt de minim 9-10 metri, normale pentru un trafic fluvial foarte aglomerat. Mai mult, platoul e perfect plan, fără diferențe de nivel, praguri sau agățături. Într-un cuvânt, nimic atractiv, nimic de care să te legi dacă pleci la pescuit de crapi și, cu toate astea, este locul pe care am făcut partide memorabile pe timp de iarnă, cu multe capturi de 16-18 kilograme. Cartografiat mai în amănunt, locul arată cam așa: apa are cam 1 metru adâncime la mal și apoi coboară încet, astfel că pe la 30 de metri de mal are 1,7-1,9 metri, adâncime care se menține apoi constantă până la câteva sute de metri de mal. Pe timpul verii, la 70-80 metri de mal este o fâșie de brădiș, după care apa este perfect curată, cu fund în mare parte nisipos (doar câteva zone destul de mici cu fund mâlos). Exact cum spuneam mai devreme, niciun prag, bolovan sau creangă scufundată care să te facă să crezi că pe acolo sălășluiesc niște crapi. Pe la jumătatea lui octombrie, temperatura apei este de aproximativ 7-8 grade, dar apoi scade treptat până în decembrie, când îngheață, de obicei. Locul l-am descoperit întâmplător, la o partidă cu niște prieteni, când am aruncat o lansetă care avea la capăt un pop-up, cât mai departe, la plezneală, încercând să ies din zona unde pescuia toată lumea. Surprinzător, am avut trăsături foarte rapide și repetate pe acea zonă, care a devenit, ulterior, locul meu preferat. Nu neapărat fiindcă e un loc total atipic pe timp foarte rece, cât pentru faptul că este foarte accesibil, fiind situat efectiv în dreptul zonei centrale a Montrealului. Chiar și atunci când ai la dispoziție doar jumătate de zi pentru a-ți hrăni pasiunea, faptul ca poți ajunge la locul de pescuit în doar 20 de minute face toți banii.

Locul de pescuit din apropierea podului Champlaine

Tehnici și tactici

Așa cum îi stă bine unui loc atipic, tacticile și tehnicile pe care le folosesc sunt, cumva, puțin diferite față de cele utilizate, uzual, la un pescuit de crap mare pe ape curgătoare. În mod normal, dacă spui pescuit la crap (și, de obicei, exemplare sănătoase, de peste 10 kg) pe un fluviu de dimensiunea lui St. Lawrence, gândul te duce involuntar la monturi cu fire foarte groase, plumbi de 300-400 grame (sau chiar pietre de râu de dimensiuni considerabile, în loc de plumbi), cârlige și momeli de dimensiuni mari și foarte mari. Ei bine, o să vă surprind și-o să vă mărturisesc că, cel puțin pe acest platou, care este personajul principal al povestirii noastre, eu folosesc doar momitoare, și alea de mici dimensiuni, aproape ca la un pescuit la feeder. Monturile pe care le folosesc de obicei sunt foarte simple: forface scurte, de aproximativ 10 centimetri, confecționate din fir de 25 de livre (Jelly-Wire de la PB Products), cârlig Nash Fang Twister nr. 5 și o alică de plumb la 2 centimetri de ochetul cârligului, pentru a ține forfacul lipit de substrat. De obicei, la cârlig folosesc un singur pop-up de 14 milimetri, Silent Assasin sau Northern Special de la CC Moore fiind favoritele mele de departe. Nu pentru că ar fi mai bune decât altele, ci pur și simplu fiindcă mi-au adus pește mereu și fiindcă am ajuns, astfel, să am foarte mare încredere în ele. O altă variantă pe care o folosesc este cu același forfac de 10 centimetri din Jelly-Wire de 25 de livre, dar care se continuă cu o montură Blow Back cu anou pe un cârlig cu tijă lungă, mărimea 4, de la ACE. Pe această montură pun, în cele mai multe situații, un snowman format dintr-un boilies scufundător de 20 milimetri (home made pe baza mixului Meteor de la CC Moore), echilibrat cu un pop-up de la același producător. În ambele cazuri folosesc doar momitoare de 60 de grame în care se află groundbait simplu, asezonat cu cânepă, porumb din conservă (obligatoriu fără arome), și spărtură din boiliesurile folosite și la cârlig.

Partidele mele dureaza maxim 12 ore si pescuiesc doar cu doua lansete

Nădirea (unul dintre cele mai importante aspecte ale unei partide de pescuit la crap, mai ales dacă este una foarte scurtă) este, de obicei, una destul de consistentă, cu 20-25 de bulgări la începutul partidei, plus 10 bulgări la fiecare 70-80 de minute. Înainte de lansare, la fiecare montură atașez și câte un săculeț solubil mic, plin cu un amestec de pelete de diferite mărimi (nu mai mari de 6-8 mm) și cu diferite arome. Dincolo de nădirea locală foarte eficientă, principalul motiv pentru care-i folosesc este acela că ajută foarte mult la prezentarea monturii (nu s-a întâmplat niciodată să am o montură încurcată în aruncare).

Perseverența – cheia succesului

Fiindcă vadul despre care vă povestesc se află într-un parc public, foarte folosit de alergători și cicliști, este interzis să stai noaptea la pescuit, astfel că partidele mele aici sunt foarte scurte, de maxim 10-12 ore. De aceea, am încercat să eficientizez la maxim timpul petrecut acolo. Bineînțeles, nu toate partidele mi-au adus pești pe saltea, dar am început să fiu atent la toate detaliile și să pun cap la cap diverse indicii, încercând, astfel, să-mi cresc procentajul de reușită. De exemplu, la prima partidă pe acest loc am observant că toate monturile ajunse pe porțiunile cu substrat mâlos erau aproape neproductive. Invariabil, am ajuns să miros unul dintre boiliesurile neatinse de crapi, care fusese pe un astfel de loc și am constatat că, în doar câteva ore, prinsese un miros foarte puternic și destul de neplăcut. Efectiv, nu se mai simțea deloc aroma originală și, credeți-mă, proaspăt scos din borcan era o adevărată delicatesă, o bomboană de nerefuzat. Inițial, dacă nu aveam trăsătură, schimbam monturile la fiecare oră, apoi am realizat că această măsură nu este cea mai eficientă, astfel că am început să dipuiesc boiliesurile, atât pe cele scufundătoare cât și pop-up-urile, într-o soluție concentrată de dip Live System de la CC Moore, în care adaug o linguriță de Fruit Factor 6, de la Essential Baits. Ulterior, m-am obișnuit ca, indiferent de anotimp, toate momelile mele de cârlig să ajngă, cu o 1-2 zile înainte de partida de pescuit, în acest dip.

Doua exemplare trecute de 10 kg, prinse pe platoul cu apa mica

Partidele pe acest loc sunt destul de bune, ca și număr de captură, dar apar, bineînțeles, și momente (puține, din fericire) cu rezultate slabe. Statistic, într-o partidă bună am aproximativ 8-10 trăsături, media greutății peștilor fiind de 8-10 kilograme, cu cel puțin doi pești de peste 15 kg contabilizați la câteva partide. Dacă ținem cont de faptul că pescuiesc cu doar două lansete, trebuie să recunoaștem faptul că partidele mele, deși scurte, sunt pline de acțiune și-mi oferă destule recompense. Pescuiesc cu lansete de 3,9 metri și TC de 3,5 livre, pentru a putea să lansez momitoarele la 100-120 metri, distanța la care pescuiesc în mod normal. Ultima partidă din 2013, pe 21 noiembrie, a fost una cu adevărat memorabilă. Pe o vreme câinească, cu temperatura aerului de -1 grad Celsius și o ploaie mocănească, am pus pe saltea 6 crapi, cel mai mare cântărind 18 kg, acesta fiind și ultimul pește al partidei, și implicit al sezonului. Ce poate fi mai frumos decât să termini sezonul de pescuit cu un astfel de trofeu? Uiți de frig, oboseală, ploaie, frustrări, rămân doar amintirile frumoase și nevoia acută de timp scurs mai repede, până la începerea unui nou sezon. De pe malul unuia dintre cele mai frumoase râuri din lume, vă urez fire întinse în 2014!

Fiecare pescar are profilul sau propriu, unii prefera vanatoarea dupa pesti mari, altii vor sa aiba activitate prinzand „tot ce misca” in zona lor, unii pe ape salbatice, altii in carpodroame suprapopulate. Eu, unul, prefer sa prind pesti mari, in special cand pescuiesc de placere, dar nu ma dau in laturi nici de la „ciortan viteza”.

Stilul meu preferat e sa prind daca se poate cat de mult si, printre pesti mai mici, sa pacalesc si crapi mai mari. De aceea poate ca nu sunt cel mai in masura sa dau sfaturi cu privire la cum se prind „gigantii”, tot ce doresc prin acest articol este sa relatez cateva situatii de pescuit avand ca rezultat punerea pe saltea a crapilor de mari dimensiuni.

Acum cateva sezoane am participat la un concurs disputat pe Sarulesti (Raduta Lake). Am avut un parcurs bun, terminand competitia pe locul 3. Nu despre asta vreau sa vorbesc acum, ci despre cum am reusit sa prindem cei mai mari crapi din concurs. Deja dupa primele ore de concurs am inceput sa prindem relativ bine, in special in zona unde am facut patul de nada, dar numai crapi mai mici, maxim 12-14 kg.

Sarulesti, 18kg

Surpriza a aparut de la o lanseta data pana in malul de vizavi, la doar 1-2 metri de mal. Trasatura nu anunta nimic special, insa cand am intepat am simtit ca este ceva mult mai mare decat ce prinsesem pana atunci. Chiar asa a si fost, dupa un dril „salbatic” am pus pe mal un exemplar de 19,1 kg. Pestele a fost prins la snowman (bila de 16 mm cu pop-up de 14 mm) intr-o zona unde nu am nadit, numai unde a picat montura am dat cateva boiliesuri cu cobra.

Sarulesti, 19,1 kg

Dupa aceasta captura am decis sa nadim si zona respectiva, idee buna, pentru ca am prins tot mai bine, insa niciun peste peste 14 kg. Un alt peste mare (18 kg – al doilea ca greutate din concurs) a fost capturat din stanga patului de nada de la insula, lansat departe izolat, la metri buni de zona nadita, cu o solubila Mister Dudi de 24 mm. Tot de acolo, pe parcursul partidei de pescuit, am mai reusit sa punem pe mal un crap de 16,5 kg si unul de 15 kg.

GIGANTII DIN LIVADA

O alta partida de pescuit soldata cu prinderea unui crap record il are ca protagonist pe Tudor Abrudan, colaborator Dudi Baits, pe lacul Livada de Bihor. Inca de la inceputul partidei a urmarit numai capturi cu doua cifre, in acest sens nadind numai cu boiliesuri tari de dimensiuni mari (24 mm), super uscate si deshidratate, prezentarea la carlig fiind cu o bila de 20 mm plus una de 24 mm. A avut parte in partida respectiva de multi crapi over 10, cu o medie foarte buna, doar 2-3 ciortani l-au deranjat, captura fiind un superb crap oglinda de 22 kg.

Pe Livada am avut si eu parte de o multime de pesti mari de-a lungul anilor, insa cel care mi-a ramas in memorie este si cel mai mare crap prins de mine la momentul respectiv: 20,5 kg. A fost capturat in luna mai si, spre deosebire de pestii amintiti pana acum, a fost pacalit exact de pe patul de nada, la un boilies tare de 20 mm. A fost o perioada mai aparte, cand pestele se hranea intens si era concurenta mare pe mancare, de aceea, printre pesti mici intrau si crapi peste 15 kg, tot din zona nadita. Din pacate, nu am o fotografie destul de clara pentru a putea fi publicata, insa am una cu colegul meu Robitu si un crap de 20 kg, prins pe aceeasi locatie.

Tudor Abrudan, Livada, 22kg

Era primavara devreme, la inceput de martie, iar vremea a fost destul de placuta incat sa ne permita sa facem o iesire de cateva zile la pescuit. Ne-am asezat la apa adanca, Robi langa deversor, eu in dreapta lui. Cum ne si asteptam, nu se prindea foarte bine, 2-3 pesti pe zi si nu foarte mari. Asta pana cand Robi a gasit „culcusul gigantilor”: inca de la inceputul partidei, in ciuda frigului de afara, vedeam semne de crap pe apa, insa intr-o zona la care nu puteam ajunge de pe mal. Colegul meu a fost insa mai istet si a lansat in portiunea respectiva dupa ce s-a urcat pe calugarul (deversor) de unde iesea apa din lac. Lansat numai cu o bila mica, tare, la care atasa un sac solubil plin cu spartura de bile. De acolo a reusit sa prinda un crap de 16 kg si unul de 20 kg, in conditiile in care in fata noasta nu am prins decat de maxim 10 kg.

CRAPI UNGURESTI PRINSI ROMANESTE

De la Bihor vreau sa trecem un pic granitele tarii, pana in Ungaria, la Nagykallo, unde, intr-o primavara am facut o partida de pescuit pe standul 14, un loc bun, care tine mult peste. Strategia de acasa a fost sa caut zonele mai bune ale standului, plantand cate un bat in diferite locuri, pana cand voi avea trei pesti dintr-o pozitie si apoi sa fac acolo o nadire substantiala.

Am prins peste mult, intr-adevar, insa tot din zone diferite si pesti nu foarte mari (pentru lacul respectiv), pana la 14 kg. Dupa 48 de ore de plantat si nadit punctual (peste montura), am hotarat sa nadesc masiv o zona undeva langa stuf si sa plantez doua lansete acolo, una la circa 10 m peste momitura si una la 10 m in dreapta zonei, fara niciun pic de nada langa, numai pe firul de par un boilies de 30 mm. De aici am avut cei mai mari pesti din partida respectiva, doi de 17 kg si unul de 18 kg. La celelalte patru lansete (in diferite portiuni ale standului) nu am trecut de 14-15 kg.

La partida aceasta a mai fost un lucru interesant: in decursul a 24 de ore am reusit sa prind de doua ori acelasi peste de circa 14 kg, fapt ce ma conduce la un alt aspect, si anume ca pestii mari, in general, sunt foarte teritoriali. In argumentarea acestei ipoteze mai am cateva exemple, unul tot de la Nagykallo, unde doi pescari diferiti au prins acelasi peste (18 kg) pe standul 7. La prima capturare a lui am fost martor, prin iunie 2010, apoi a fost prins de alt pescar in august 2011. Interesant e si faptul ca a fost prins la acelasi fel de nada.

Nagykallo, 18kg

Un alt peste gigant pentru lacul respectiv a fost prins la Ohat, Ungaria, intr-o partida cu peste 500 kg de crapi capturati. Pescuiam de mai bine de 24 de ore cu trei lansete si aveam frecventa foarte buna a trasaturilor la boiliesuri solubile, cu pesti mai mici sau mai mari, cand am hotarat sa pun pe una din lansete doua bile de 24 mm, tari. Acea lanseta a stat o jumatate de noapte fara sa fie trasa, pe cand celelate doua prindeau frecvent crapi de 7-11 kg. A meritat insa asteptarea, pentru ca am scos un crap oglinda masiv, de 18,2 kg (cand recordul lacului era de 19 kg). Tot acea lanseta mi-a mai dat pana la incheierea partidei un peste de 15 kg si unul de 17 kg.

Apoi a urmat un concurs acolo, unde nu mi-am mai permis sa stau cu un bat dupa captura, ci am vrut sa prind tot ce am in fata. Lucru dovedit de faptul ca am castigat concursul, cu 917 kg de peste. Pe langa asta, am avut si captura competitiei (15,5 kg), si al doilea peste ca marime (14,9 kg), asta fara sa urmarim neaparat pesti mari. A fost exact cum imi place mie, peste mult si, printre peste mai mic, a intrat si peste mare.

LINIA DINTRE NOROC SI STRATEGIE BUNA

La exemplele de crapi mari nu putea lipsi Tancabestiul, unde in aprile 2010 am avut poate cea mai buna partida cu pesti peste 15 kg (cred ca mai bine de 10 bucati in 48 ore). Am pescuit pe Gorgan, in vremea cand plaurele mare era tot acolo, plantand monturile cu barca. Desi colegul meu ar fi vrut sa facem un pat de nada si sa pescuim acolo, eu am sugerat sa incercam mai intai plantatul de-a lungul plaurelui si nadind doar cateva bile peste montura. Strategie foarte potrivita, pentru ca am facut „viteza” cu pesti mari, trasaturile surveneau la cel mult o ora dupa pozitionarea monturilor in diferite zone ale plaurelui. Interesant faptul ca dupa ce prindeam un peste intr-o zona, daca plantam exact acolo, trasaturile veneau mai rar, dar daca puneam cu cativa metri mai in lateral prindeam tot repede. La carlig am folosit in general doua bile invelite in pasta si am nadit cu solubile si fierte de diametre diferite (16, 20, 24 mm).

De la carpodroame sa trecem un pic si la balti mai normale, una dintre ele fiind la Stejeris, in apropierea Clujului. Lacul este de dimensiuni mici, foarte bogat in peste mic, iar crapii mari pot fi numarati pe degete. In prima mea partida acolo, pe langa o sumedenie de ciortani, am reusit capturarea unui exemplar de 15 kg, la o solubila mica de 16 mm, lansata intre agataturi (cioate de stuf) si nadit peste cu 7-8 boiliesuri de 20 mm.

La Cupa Crisana, desfasurata pe Cetariu, Bihor, Echipa Dudi Baits, formata din Alin Chiorean – Calin Vadean, a reusit sa puna pe saltea captura competitiei, in greutate de 16 kg. au prins foarte mult peste (mai mic sau mai mare) din apropierea malului, la 20 – 30 m distanta, insa crapul cel mare a fost prins izolat, la peste 120 m de mal.

Acesta a fost si cel mai mare peste prins pe Cetariu in 2011, cel putin in conditii de concurs. A fost detronat de Daniel Sinca, de asemenea colaborator Dudi Baits, cu un peste de 17,8 kg, prins tot la apa adanca, pe standul 1. Particularitatea capturarii pestelui a fost faptul ca a fost pacalit de o montura foarte fina si scos pe mal cu o lanseta de feeder.

Am pastrat pe final un crap superb, care salasluieste in apele lacului de la Palic, din Serbia. Despre acest lac si comorile sale vom mai vorbi si pe viitor. Un pescar ce merge frecvent la pescuit pe aceasta balta este Cristi Lugojan si a avut capturi foarte frumoase. Acum va prezint un crap comun prins de Cristi in primavara – 24 kg. Tot el a prins acelasi crap la sfarsitul lui august, cand cantarea deja 26 kg. Asta dovedeste inca o data ca pestii mari sunt teritoriali (a fost capturat cam din aceeasi zona a lacului) si poate ca au si preferinte de nada.

Concluziile va las pe voi sa le trageti, cum am spus si la inceput, nu am vrut decat sa relatez niste evenimente care au dus la capturarea pestilor mari, nicidecum sa dau sfaturi cu privire la asta. Ce as vrea sa spun insa (cu riscul sa gresesc) e ca nu exista o nada (sau un boilies) numai pentru peste mare, acolo unde exista peste mic se va prinde indiferent de nada folosita.

Nici marimea boiliesului nu face neaparat selectia, am prins nenumarati pesti mari la bile mici sau solubile, la fel am prins si ciortani la doua bile de 24 mm sau trei bile de 20 mm. O captura poate fi de multe ori intamplatoare (din noroc), dar daca reusim sa prindem doi pesti mari sau mai multi in aceeasi partida, inseamna ca strategia, nada, conditiile de pescuit au fost bune.

Pentru multa lume 1 Mai inseamna ori un drum de cateva sute de kilometri pana la mare, doua zile de baut mintile si drumul de cateva sute de kilometri inapoi, ori gratare, mici, bere si manele, apoi o portie buna de Colebil. Pentru mine e doar un prilej de a merge la pescuit.

An de an privim la stiri si ne minunam de gramezile enorme de gunoi ce raman dupa “Marea Gratariada”. Oriunde e un spatiu verde si un ochi de apa vezi grupuri de oraseni, organizate temeinic si minutios, inarmati pana in dinti cu kit-ul de gratar, compus din mici si cefe fara numar, PET-uri de bere in cantitati industriale si, nu in ultimul rand, CD-ul cu selectia de manele de ultima ora.

Actul I: Sisterea

Sisterea

Trecand la ale noastre, în urmă cu câteva sezoane am plecat cu bunul meu prieten Cory spre Oradea. Prima intentie a fost Livada de Bihor. Nu am plecat intr-acolo pentru ca balta era plina. Am decis sa mergem spre Sisterea (Valea Popii). E unul dintre cele mai frumoase lacuri din Romania. Nu are peste mult, dar peisajul merita toti banii. Lacul se afla in administratia primariei Sisterea. Cum spuneam, nu este peste mult dar crapii sunt din cei salbatici, care iti ridica nivelul de adrenalina la maxim. Am pescuit aici doua zile. Pestii s-au lasat destul de mult asteptati. Cory a prins primul un exemplar de 6 kg, iar in urmatoarea zi am capturat si eu un frumos exemplar de 7 kg.

Prima captura a operatiunii

Nadirea si localizarea pe acest gen de lac sunt cele mai importante lucruri. Daca nu vezi nici o miscare pe apa s-ar putea sa nu fie nici pesti pe acel vad. Locul unde am vazut miscare la suprafata era in zona digului. Numai ca toate locurile din acea zona erau, de asemenea. ocupate. Asa ceva se poate intampla oricui, sa ajungi pe balta si “locurile fierbinti” sa fie ocupate. Asta ni s-a intamplat si noua.

Nu am stat prea mult pe ganduri. Solutia salvatoare este pescuitul la interceptie, sau pescuitul in zonele de trecere. Am studiat putin anatomia baltii si ne-am asezat in fata unei peninsule. Am considerat ca pestii vor migra de la apa mare spre apa mica si invers, iar peninsula este un loc bun de trecere.

Nada pe care am gandit-o pentru aceasta situatie a fost relativ simpla, dar cu un aport de atractie crescut. Am considerat ca in momentul in care crapii vor trece pe langa monturile noastre sa fie atrasi de miros si de gust si sa fie tinuti pe loc de calitatea ingredientelor. Boiliesurile pe care le-am folosit au fost G-Force si Techni-Spice de la Nutrabaits si Source de la Dynamite Baits. Atractia suplimentara de pe patul de nada am dat-o cu seminte de canepa si inca doua ingrediente deosebit de active si de atractive: pelete pentru reproducator de pastrav, macinate, cu concentratie de proteina de 45%, extrem de uleioase si un ingredient facut acasa de Cory, o varietate de boia picanta, unul din posibilii inlocuitori ai clasicului Robin Red.

Actul al II-lea: Cetariu

La cetariu am pescuit pe standul nr. 1, rezervat in ultimul moment

Dupa 48 de ore am plecat de la Sisterea la Cetariu. Am plecat de aici pentru ca primaria si partidele politice din zona sunt implicate in pescuit la propriu. Au organizat in urmatoarea zi un concurs de pescuit la care au participat aproximativ 70 de echipe a cate doi sau trei pescari. Nu suntem nici eu nici Cory adeptii pescuitului electoral, sau al celui la care densitatea de pescari depaseste cu mult pe cea a pestilor.

La Cetariu am pescuit pe standul nr. 1, rezervat in ultimul moment. Aici am avut nevoie de informatii legate de standul respectiv. A fost prima noastra vizita aici. In dreapta aveam cinci prieteni, pescari de la Cluj care erau deja de doua zile pe balta. Au prins foarte bine. Imi permit sa il citez pe unul dintre acesti pescari: “am prins pesti frumosi…nu mari dar frumosi”.

Wide Gape si Snowman la atac

Am folosit riguri simple si am momit cu boilies si faina din pelete. Nu am facut o nadire ampla, pe o suprafata mare. Am aruncat nada de pe dig, pe cativa metri patrati. Digul si configuratia acestuia prezinta un avantaj destul de mare. Nu se pescuieste de pe acesta si se termina brusc, sub forma unui prag destul de abrupt, asemanator cu pragurile de mal din Delta Dunarii, unde adancimea apei creste brusc. Din informatiile primite de la pescarii de pe balta, standul nr. 1 da peste mai mare, lucru pe care l-am constatat si noi in decursul celor doua zile petrecute aici. Boiliesurile cu care am prins majoritatea exemplarelor au fost Raja Spice de la Quest Baits si pop-upurile Mulberry Florentine de la Dynamite Baits. Am nadit de asemenea si cu cateva boiliesuri G-Force de la Nutrabaits. Din propria experienta am constatat ca boiliesurile de la Nutrabaits au doua calitati principale: sunt extrem de eficiente pe orice balta si tin pestele mult timp pe patul de nada. Este adevarat ca nu sunt cele mai rapide, dar cand pescuiesti de placere si cauti pestii de talie mai mare sunt o varianta castigatoare. De asemenea, vreau sa mentionez “sub forma de pont” ca boiliesurile G-Force de la Nutrabaits sunt cireasa de pe tort cand vrei sa pui la fotografiat amurii. Nu sunt singurul care face aceasta afirmatie.

Prima seara a fost relativ linistita, cateva bipuri la una din lansete dupa care s-a lasat noaptea. Dimineata lucrurile au inceput sa se schimbe. Un drill dublu cu un amur si cu un crap.

Pana la pranz am mai capturat doua exemplare, unul eu si unul Cory. Doi crapi oglinda extrem de bataiosi, care au gustat din combinatia de Raja Spice cu pop-up Mulberry Florentine. Pestii si-au facut aparitia chiar la cele doua lansete amplasate langa dig. Locul acela ne-a dat si restul pestilor din aceasta partida, la aceeasi combinatie. Captura partidei a avut-o Cory, un superb crap de 10 kg.

Chiar inainte de plecare am avut cateva rateuri misterioase, asupra carora am reflectat mai mult timp acasa. Raspunsul a venit tot din directia digului. Am vazut, in momentul in care am nadit zona, bucati de piatra si beton desprinse din dig. Mi-am clarificat si acest neajuns. Cand pestele pleca cu montura, firul inaintas se dadea pe dupa acele pietre si bucati de beton. Imediat dupa intepare pierdeam contactul direct cu pestele, iar acesta se elibera din montura. Inaintasul textil a fost afectat de frecarea cu pietrele, lucru care l-am descoperit tot acasa. De regula, asta fac in zilele de dupa partidele de pescuit. Un fel de “Procesul Partidei”, cand analizez ce a fost rau, ce am gresit sau ce pot imbunatati.

Final

Romanesc din Bihor

E bine sa fii pregatit pentru orice la pescuit. Chiar si de plecare. Eu si Cory am plecat de la Sisterea din cauza numarului mare de pescari pe metru patrat. Nu am plecat de acolo fara sa nu prindem ceva. Metodele cele mai bune in capturarea crapilor vor fi de regula cele care se ancoreaza in realitate. Trebuie sa existe in apa o structura sau un platou pe care sa asezam montura si nada. Trebuie sa adunam informatii cat de multe cand ne prezentam pe o balta pe care nu am mai pescuit. Si balta Cetariu a fost plina de pescari, desigur nu ca Sisterea. In conditii de genul acesta este extrem de dificil sa pescuiesti. Pestii se pot opri pe oricare din paturile de nada pe care le gasesc. Diferenta o faci intotdeauna prin mici artificii, fie ele rigurile, fie nada, fie localizarea sau anticiparea, fie distanta, fie o lansare inspirata. Probabil ca sunt alti pescari care ar fi recomandat un boilies solubil, sau pasta de boilies, altii un pat de seminte, altii un lanseu la 140 de metri. Sunt lucruri pe care nu le vom sti niciodata daca nu le punem in practica, desigur nu toate in acelasi timp. Sunt de parere ca atat animalele cat si oamenii au stari diferite, apetituri diferite, momente si locuri de hranire diferite.

Din aceste motive incurajez orice pescar sa isi dea frau liber imaginatiei si sa gandeasca fiecare pas.

Una dintre cele mai reusite partide din sezonul trecut s-a consumat pe Horgesti, una dintre cele mai speciale balti de crap din cate am testat vreodata. Zeci de crapi de doua cifre au poposit pe salteaua de primire, dovedind faptul ca lacul moldovenesc este o acumulare cu adevarat de exceptie atunci cand vine vorba de incercat recorduri. O partida in care s-a dormit foarte putin – ziua din cauza caldurii, noaptea datorita deselor trasaturi ale crapilor.

„Intoxicati” de toate vestile bune venite dinspre lacul moldovenesc, am incarcat Loganul lui Marian pana la refuz si ne-am pus la drum. Patru ore mai tarziu, dupa ce am testat si un drum care nu era chiar cel corect (am pierdut doar vreo 20 de minute, din fericire), am ajuns la Horgesti. Ne asteptam la un lac mai mare, dar asta nu inseamna ca am fost dezamagiti in vreun fel. Ne-a intampinat Marius, administratorul lacului, un tip foarte deschis si jovial, care s-a dovedit o gazda perfecta pe tot parcursul sederii noastre acolo. Dupa o scurta plimbare de recunoastere, am ales doua dintre locurile considerate foarte productive, respectiv cel denumit generic “la pietre” (ramasitele unui vechi pod de piatra care trecea peste paraul in a carui albie s-a format lacul) si cel din stanga lui.

Montura cu carlig mic si boiliesuri de 20 mm la care am renuntat repede

Malul este plin de salcii relativ tinere, dar care reusesc sa tina umbra pana pe la 10 dimineata, un avantaj exceptional pe un lac pe care pestii se hranesc cu precadere noaptea, fiindca poti lenevi in pat mai mult dimineata, dupa o noapte de actiune. Mai mult, exact in spatele vadului de “la pietre” este o cabana din lemn unde ai toate facilitatile pe care le-ai putea dori pe malul garlei: bancute rabatabile, masa, lumina, prize functionale si eventual adapost pe vreme foarte rea. Loc excelent pentru a lua masa si o solutie binevenita pentru cei care vor sa incarce bateriile, fie ele de navomodel sau de telefon, sau daca ai ceva urgent de lucru pe laptop. Revenind la sesiunea noastra, ridicam tabara foarte repede si ne bucuram de vantul care batea destul de tare spre noi – pe de o parte tinea tantarii departe, pe de alta ne aducea, cel putin teoretic, pestele pe vad.

Amuri, vin rosu si branza mucegaita

Ca de fiecare data cand ajungem la pescuit, Marian trebuie sa aiba cat mai repede toate lansetele in apa, iar aceasta partida n-a fost o exceptie. Eu, fugit acolo dupa cateva zile foarte obositoare, abia asteptam un somn lung si odihnitor in aer liber. Era abia miercuri seara, asa ca aveam destul timp si pentru pescuit pana duminica. Dupa ce montez cortul si amenajez locul de dormit, il las pe Marian sa-si pregateasca lansetele si monturile si trag o fuga la ceilalti pescari de pe malul destinat pescuitului Catch&Release, doi baieti din Botosani care pareau de-ai casei.

Copiii trebuie educati in spiritul Catch&Release

De fiecare data cand ajung pe o balta noua, incerc sa aflu detalii despre locuri, nade si comportamentul pestilor de la cei care cunosc toate astea, fie ei administratori sau pescari. Florin si Valentin pareau cei mai indreptatiti sa-mi raspunda la intrebari, mai ales ca din standul lor venea un apetisant miros de ciorba fierbinte. Ii gasesc pregatindu-se de cina, iar felul principal fierbea cu spor intr-un ceaun – ciorba moldoveneasca de pui, un adevarat festin pe malul baltii. Si fiindca informatiile mai puteau astepta, ne-am asezat confortabil la cate un castron de ciorba, o minunatie gustoasa si fierbinte, asa cum ii sta bine unei ciorbe care se respecta. Nu terminam bine ciorba si de nicaieri apare un bidon de vin rosu nebranduit. Valentin, ulterior dovedit ca un adevarat cunoscator, avea in dotare cateva bidoane de vin de diverse soiuri si toate de foarte buna calitate. Mai mult, ca sa dea savoare licorii, a scos si un pachet cu branza mucegaita. Nici nu incepusem sa pescuiesc si era deja o seara excelenta, cu vin rosu, branza mucegaita si doi interlocutori hatri si foarte placuti. De parca mai era nevoie, limbile s-au dezlegat imediat si conversatia a parcurs diverse meridiane, de la concursuri de pescuit la podgorii celebre si de la recorduri personale la retete speciale. Intre timp, Marian muncea de zor cu lansetele. La primul drum cu barca, pusese balizele luminoase si facuse o nadire extinsa, iar apoi plantase monturile. Pana am decis eu ca e cazul sa vad daca se descurca de unul singur, avea deja bifati vreo trei cteno de 7-8 kg, care nu rezistasera tentatiei bilelor proaspete de la carlig. Pentru noi, veniti sa cautam specimenele foarte mari din lac, faptul ca amurii intrasera pe vadul nadit si se infruptau din bilele noastre nu era o veste prea buna. Am decis sa asteptam pana dimineata, dupa care sa tragem niste concluzii si sa vedem daca e ceva de modificat in strategie.

Bile tari = crapi mari

Imediat dupa miezul noptii, cand afara se facuse chiar frig, am avut parte si de primul crap de doua cifre, un comun de 12 kg venit la lanseta lui Marian plantata cel mai departe, putin in diagonala-dreapta, pe directia barajului. Pe firul de par erau doua boiliesuri Odyssey de 20 mm si un pop-up de 16 mm, combinatie folosita pe inca doua lansete si la care intrasera pana atunci numai amuri. Pana dimineata, inca 8 pesti popsesc pe saltea, toti intre 8 si 12 kg, cei mai mici 4 dintre ei fiind amuri.

Boiliesurile tari si firul de par foarte lung - garantia unor capturi remarcabile

Dimineata decid sa renunt definitiv la boiliesuri proaspete si moi si sa schimb monturile astfel incat sa incerc sa selectez pestii. Leg carlige nr. 2 cu fir combi de 25 de livre si las firul de par foarte lung, de cam 8 cm, astfel incat, dupa montarea unui boilies de 26 mm sa ramana o distanta de aproximativ 5 cm intre tija carligului si boilies. Este una dintre metodele care functioneaza, de obicei, pe Tancabesti, atunci cand vreau sa evit crapii mici. In teorie, cel putin, metoda ar trebui sa functioneze si aici. Baliza mea era pusa exact in fata, pescuiam perpendicular pe malul opus, la vreo 180 – 200 m distanta. Gasisem acolo un sant discret, care cobora aproape imperceptibil de la 1,8 m la aproape 2 m adancime. La carlig am pus cate un boilies The Source de 26 mm pe doua dintre lansete, iar pe celelalte doua cate doua boiliesuri de 24 mm Carping Club Belachan pe care le scosesem din punga in prima seara si le lasasem la uscat.  Nadisem cu un mix de boiliesuri tari de 18, 20 si 24 mm, cateva boiliesuri sfaramate si cam doua kilograme de pelete uleioase de somon. Spre seara ajung pestii si pe lansetele mele si le scot pe toate 4 cu crapi de 9-13 kg. Marian are parte de mai multa actiune, fiindca nu renuntase la boiliesurile proaspete de 20 mm, chiar daca folosea cate doua sau trei la fiecare montura. Cu toate astea, crapii foarte mari nu prea veneau la apel. Vremea era semi-inchisa, plouase doar 20 de minute dupa care ramasese doar vantul, care continua sa bata din fata-stanga. Orgoliul ne este zgandarit serios cand aflam ca baieții din Botoșani au prins un crap de 14 kg, noi inca nu ajunsesem la aceasta cifra. Odata cu lasarea nopții, trasaturile s-au inmulțit din nou, dar fara ceva notabil in greutatea capturilor. Marian prindea cam de doua ori mai mulți pești decat mine, dar asta era un semn bun – scapasem, cel puțin aparent, de lacomii amuri. Nu știam daca era efectul schimbarilor facute in nada și monturi, dar cel puțin așa parea. Comparand asta cu rezultatele lui Marian, eram aproape sigur ca metoda funcționa – boiliesurile de mari dimensiuni și tari, plus firul de par foarte lung, țineau amurii și crapii mici la distanța. Intr-unul dintre momentele de acalmie, mai fac o vizita vecinilor moldoveni, fiindca in meniul serii erau macaroane cu branza, un fel de mancare pe care nu l-aș rata pentru nimic. Nu termin bine a doua farfurie de macaroane, ca vad ceva mișcari și lanterne aprinse in tabara noastra.

Cel mai mare crap al partidei - 16 kg

Ajung la timp sa-l vad pe Marian cu un crap mare pe saltea, parea sa aiba mult peste 15 kg. Incerc sa-l felicit, dar mi-o reteaza scurt și ma anunța ca peștele e prins la una dintre lansetele mele. Ii mulțumesc și trecem la fotografii, dupa care cantarim barosanul. Avea puțin peste 16 kg, era cel mai mare prins in acea saptamana pe toata balta. Nu stiu daca v-am spus pana acum, dar eu și Marian avem o ințelegere pe care o respectam cu sfințenie: indiferent cine scoate peștele pe mal, captura va fi inregistrata de proprietarul lansetei respective. Este un exercițiu de munca in echipa, dar și un test de fair play pe care ne place sa-l cultivam. Revin la lanseta caștigatoare, era una dintre cele doua pe care aveam doua boiliesuri Belachan de 24 mm. In acea noapte, am mai prins impreuna 11 pești, dintre care doar doi amuri, dar foarte mari – de 9 și 11 kg, iar crapii au fost toți de peste 10 kg, dar niciunul trecut de 15 kg. Nu ne gandeam sa-l prindem chiar pe Bucovineanu, cel mai mare crap al lacului, dar voiam sa trecem de limita psihologica de 18 kg.

Rateurile sunt mama ințelepciunii

Vineri și sambata am continuat sa valsam elegant intre cele doua perioade de insomnie. Ziua era foarte cald, chiar și in corturile aerisite, iar noaptea veneau trasaturile crapilor, uneori la interval de doar 10-12 minute. Sambata seara, pe la 11, am un run cu sfaraituri și ințep imediat. Simt peștele foarte greu de la capatul firului, dar nu fac eforturi sa-l recuperez foarte repede, in condițiile in care lacul nu are niciun fel de structuri, agațaturi sau praguri evidente.

Unul dintre multii crapi comuni de 14 kg pusi pe saltea

Aproape pe nesimțite, peștele, pe care nu reușisem sa-l ridic de pe fund, pleaca liniștit spre stanga, pe mijlocul apei, paralel cu malul. Nu trag prea tare de el, dar peste cateva secunde imi amintesc ca pe locul din stanga venisera in acea seara niște pescari din Iași, care  plantau monturile destul de aproape de ale mele. Incerc sa intorc peștele din drum, dar nu reușesc la timp, iar acesta ajunge peste firele vecinilor și avertizorul lor din dreapta prinde viața. Pana sa apuc eu sa-l avertizez, vecinul ințeapa vertiginos, imi ridica firul și-l detensioneaza, dupa care liniște. Recuperez montura goala și-i spun lui Marian, care vazuze drilul și realizase ca era un pește foarte mare, ca ori a fost Bucovineanu, ori unul dintre somnii de zeci de kilograme ai lacului. Oricat de mult mi-aș dori sa cred ca a fost crapul cel mare, comportamentul peștelui in timpul drilului imi sugereaza, totuși, varianta a doua. Trag invațamintele din asta și, la urmatorii pești, toți de 13-15 kg, sunt mai puțin leneș și trag puțin de ei pentru a-i introduce pe orbita spre salteaua de primire. In aceeași seara, Marian prinde o salonta frumoasa, cu un cadru de solzi uriași pe una dintre laterale. Inițial am crezut ca e Tatiana, un alt crap binecunoscut al balții, dar comparațiile ulterioare ne-au dovedit ca nu era vorba despre ea. Cantarul arata exact 16 kg, ma egalase in competiția capturilor. Duminica, incepem sa strangem, partea cea mai grea a unei partide de pescuit, fiindca regretul ca plecam de pe balta e la cote maxime de fiecare data, indiferent daca am stat 2 zile sau 2 saptamani. Prinsesem foarte mult pește, dar crapii sariți de 18 kg, pe care-i vizasem in aceasta partida, nu s-au lasat pacaliți. Situație care se va schimba categoric dupa doar cateva zeci de ore, in timpul partidei de 6 zile pe care Marian a facut-o singur pe Horgești și despre care va invit sa citii in articolul semnat de el.

In loc de concluzie, lacul Horgești a intrat vertiginos in topul personal și il recomand cu caldura tuturor craparilor care cauta pește mare și care pot ajunge acolo. Chiar și bucureștenilor, fiindca, in ciuda distanței, recompensa poate fi mult mai mare in balanța cu neajunsul unui drum de 300 km. Nu in ultimul rand, fiindca Horgeștiul dispune de o combinație excelenta de amplasament, pești, condiții și oameni, combinație extrem de rara in peisajul crapist romanesc.

Vine un sezon in viata fiecarui pescar de crap in care, printre multe alte reusite sau dezamagiri, apar cateva recorduri despre care, de cele mai multe ori, credea ca vor ramane la stadiul de vis frumos. Pentru mine, 2013 a fost un astfel de sezon, fiindca am reusit sa prind doi pesti foarte mari. Primul, un scoicar gigantic de peste 30 kg, la Sarulesti. Celalalt, un crap comun de peste 20 kg, prins pe una dintre cele mai bune balti de crap din cate cunosc: lacul Horgesti.

Tocmai terminasem o partida foarte frumoasa pe Horgesti, impreuna cu Catalin, dar, desi avusesem o gramada de pesti considerati mari (12-15 kg), niciunul dintre noi nu reusise sa treaca de 16 kg. Statusem 4 zile si, cu toate ca fusese prima noastra vizita, ne facusem o imagine destul de clara despre potentialul lacului, despre pesti si strategia necesara pentru a-i prinde. Fund relativ curat, fara praguri notabile sau agataturi, putin mal in zona de pe mijlocul apei. Teoretic, nimic de care sa te agati in incercarea de a detecta o zona fierbinte in activitatea crapilor. In aceste conditii, singura metoda viabila era sa ai o nada buna si sa incerci sa fii cat se poate de eficient atunci cand aveai pestele pe vad. Balta are multi crapi mari si foarte mari, cam 150 de bucati de peste 10 kg, daca am retinut corect, dintre care vreo 10-12 sunt trecuti de 18 kg. Plus Bucovineanu, domnitorul moldovean al crapilor, cel mai mare exemplar din lac, care fusese prins ultima data in toamna lui 2012, cand avea aproape 20 kg. Asadar, dupa ce ajungem la Bucuresti si-i debarc pe Catalin si Matei, merg acasa si-mi fac planul de bataie.

O victima de doua cifre - comun de 15,4 kg

Mai aveam o saptamana de concediu si n-aveam de gand s-o irosesc pe mare sau munte, asa ca am decis sa fac aprovizionarea si sa ma intorc la Horgesti. Luni dimineata umplu masina cu cele necesare, dupa care trec pe la Catalin sa iau niste boiliesuri ramase de la partida precedenta. El folosise Carping Club Belachan de 24 mm, tinute la soare si uscate zdravan, lucru care-l ajutase sa scape, cat de cat, de atacurile tenilor din Horgesti, care pe mine ma disperasera. E drept, eu pescuisem in principal cu bile de 20 mm proaspete, pe care tenii si uneori racii le marunteau relativ usor. Iau si cele aproape 2 kg de Belachan si ma pun la drum. Nu e chiar cea mai placuta alternativa, sa pescuiesti la 400 km distanta de casa, dar faptul ca urma sa stau nu mai putin de 6 zile si mai ales conditiile, pestii si oamenii de la Horgesti indulceau mult perspectiva.

Pontul 1 – bile tari ca pietrele

Fiindca urma sa pescuiesc singur atatea zile, aveam nevoie de un navomodel de plantat, pe care mi l-a imprumutat prietenul Stefan. Cabana din spatele locului rezervat, cel numit “la pietre”, avea prize la care puteai incarca in voie acumulatorii acesteia, asa ca nu-mi faceam probleme de autonomie. Dupa experienta saptamanii anterioare, am scotocit prin dulap si am strans toate boiliesurile ramase din partidele anterioare – doua galeti pline cu bile de diverse tipuri si dimensiuni, toate uscate ca piatra. De obicei, strang aceste resturi la gramada si le folosesc la ultimele partide ale anului pentru nadiri extinse. Faptul ca se usuca nu ma deranjeaza prea tare, exista situatii, precum cea de fata, in care tipul de pescuit si dorinta de a scapa de raci si de pestii mici implica folosirea de boiliesuri foarte tari. Vremea se anunta buna, cu temperaturi ridicate ziua (30-32 grade), dar modeste noapte (17-19 grade, semn de toamna). Strategia a fost destul de simpla, mai ales ca urma sa fiu aproape singur pe balta, cel putin pana spre sfarsitul saptamanii. Am balizat doua locuri: unul cam pe zona de mijloc a lacului, undeva pe la 180 m de mine, iar cealalta atropa am plasat-o in diagonal-dreapta, catre zona digului, la o distanta de 230-250 m, zona in care apa atingea in unele locuri chiar 2,5 m si chiar 3 m. Din experienta partidei anterioare, am inceput cu o nadire extinsa, o linie de nada in fata celor doua atrope, plus zona de aproximativ 40 m dintre cele doua balize. Am folosit un mix de bile tari de toate dimensiunile, in care am introdus si cam 3 kg de Odyssey XXX, boilesurile mele preferate, plus 3 kg de Carping Club Belachan proaspete. Inca nu facusem nicio schimbare in ceea ce priveste monturile, dar aveam o presimtire ca urma si asta in program. In timpul partidei anterioare prinsesem foarte multi pesti, dar nu reusisem sa fiu selectiv decat pe final, cand nu mai aveam putere sa ma lupt cu amurii care atacau orice ajungea in apa. Catalin contracarase acest neajuns prin monturi cu carlige mari, fir de par foarte lung (uneori chiar 6-7 cm) si boiliesuri tari si de diametre mari, de 24–26 mm, puse chiar cate doua pe aceeasi montura.

Linistea dinaintea furtunii

Dupa o prima zi foarte calma, spre seara apar si trasaturile, iar primii pesti fac cunostinta cu salteaua de primire, marea lor majoritate fiind formata din cteno intre 5 si 8 kg. In timpul noptii reusesc sa prind si doua exemplare mai rasarite de amur, de 12 kg fiecare, dar atat. Crapii nu se aratau inca, dar speram sa nu fie o absenta prea lunga. Dimineata ma gaseste cu toate lansetele pe mal, cu doi acumulatori de barcuta consumati si fara nicio captura notabila. Imi beau ceaiul si replantez toate monturile. Cu exceptia unui caras de aproape 1 kg, dimineata nu-mi ofera decat o lunga perioada de acalmie, semn ca pe timpul noptii pestele a curatat tot patul de nada. Nu mai stau mult pe ganduri, ma urc in barca si reimprospatez cu jumatate de galeata din acelasi mix de boiliesuri zona nadita anterior. Fac modificarea si la carlige, pun cate doua boilesuri de 24 si 26 mm pe un fir de par de minim 3 cm.  Caldura se instaleaza, dar cortul amplasat la umbra tinerelor salcii imi ofera posibilitatea sa ma recuperez dupa energia pierduta in noaptea trecuta. Incet, dar sigur, patul de nada incepe sa produca din nou, dar intr-un ritm mai lent, semn ca monturile nu mai puteau fi absorbite atat de usor de hraparetii ciortani.

Nimic nu se compara cu bucuria prinderii unui peste mare si sanatos

Dupa inca o perioada de liniste, doua run-uri aproape simultane ma surprind, dar ma redresez si doi crapi (de 14 si 13 kg) poposesc pe salteaua de primire. Mai pe seara, profit de lumina buna si, cu ajutorul lui Marius (administratorul lacului), fac cateva poze, dupa care eliberam pestii in cele mai bune conditii. Pana dimineata, o serie de crapi trasi parca la indigo, cu greutati cuprinse intre 11 si 12 kg, ma face sa nu inchid un ochi, astfel ca scenariul se repeta si rasaritul ma gaseste din nou cu toate lansetele pe mal.

In sfarsit, Bucovineanu!

Dupa doua nopti de munca intensa, in care nu dormisem nici macar un minut, cel mai mare crap prins avea 14 kg. Nu eram deloc multumit, dar aveam incredere ca, macar din perspectiva teoriei piramidei (care spune ca, intr-o partida lunga, pestii mari tind sa apara spre final), crapii de peste 16 kg vor veni la apel. Nadesc pentru a treia oara, tot dimineata, cu gandul de a obisnui pestele mare sa vina pe vad. Ziua a treia se desfasoara aproape identic cu cea anterioara, dar seara contabilizez pesti deja simtitor mai mari, respectiv de 12, 14, 15 si 17 kg. Strategia gandita la inceput si aplicata corect dadea roade, iar teoria isi dovedea consistenta. Vineri, hotarasc sa fac o ultima nadire pe zona pescuita, in speranta ca pana duminica am o sansa sa sar de bariera de 18 kg, recordul meu de pana in acel moment la crap comun sau oglinda. Vineri seara si pe timpul noptii reusesc sa prind numerosi crapi de doua cifre, dar, fiindca niciunul nu tindea spre 20 kg si mai ales din cauza oboselii, nu le-am mai tinut socoteala. L-am cantarit doar pe cel mai rasarit dintre ei, avea putin peste 17 kg.

Zona cu solzi lipsa - semnul distinctiv a lui Bucovineanu

Cu toate ca multi pescari si-ar dori crapi cu asemenea greutati si mai ales un astfel de ritm al capturilor, eu eram putin dezamagit. Telul meu era depasirea recordului personal, nu o agenda plina de crapi mari. In dimineata de sambata, mai fac o modificare si scot una dintre lansete de pe vad, pun un singur boilies de 24 mm Carping Club Belachan tare ca piatra si o plantez la cativa metri in afara zonei nadite, spre stanga. Replantez si celelalte trei lansete, dar pe zona nadita, si ma asez la umbra. La ora 11 si jumatate, aud doua beep-uri scurte dinspre lanseta aflata in afara patului de nada, urmate la scurt timp de un drop back, o cadere a swingerului. Intep fara prea multa tragere de inima, trasatura parea sa fie una specifica unui ciortan sau cel mult unui amur mai rasarit, dar, surpriza! Simteam la capat un peste solid, care venea in volte largi. Drilul a fost relativ scurt si fara probleme, dar abia cand l-am pus pe saltea am vazut cat de mare era. Sa fie oare noul record, sau emotia sa-mi joace feste? Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-l cantaresc, iar ce-am vazut pe ecran era un vis implinit: 20,4 kg. Am sarit, realmente, in sus de bucurie – imi depasisem recordul, dar, mai mult, trecusem de bariera de 20 kg. Si, pentru ca bucuria sa fie completa, imediat ce am vazut fotografiile mi-am dat seama ca pestele nu era altul decat Bucovineanu, cel mai mare crap al lacului. Dupa un sezon in care am pescuit foarte mult, reusisem partida perfecta.

La o analiza amanuntita, cele doua elemente nu prea fac casa buna, ma refer la aruncatul la distanta si folosirea saculetilor PVA. Din experienta personala, folosirea materialelor din PVA, chiar si a saculetilor de foarte mici dimensiuni, reduce lungimea unei lansari cu cel putin 20 %, uneori chiar si mai mult. Daca vrem sa pescuim la 100 m distanta si nadim acolo, daca mai folosim si saculeti PVA nu prea mai ajungem sa lansam pana la patul de nada. Marea majoritate a pescarilor de crap reusesc sa pescuiasca (ma refer, bineinteles, la pescuitul din mana, nu la cel plantat) la distante cuprinse intre 70 si maxim 110-120 m.

Motura elicopter, cu sac solubil plasat sub plumb

Revenind la pescuitul cu saculeti de PVA, exista cateva metode prin care se poate creste putin distanta de lansare. Una dintre variante este sa folosesti saci foarte mici si foarte compacti, pe care sa-i agati direct de carlig. Cu cat sacul este mai putin compactat, cu atat frecarea este mai mare si distanta se reduce. O alta varianta, care este si preferata mea, implica ceva mai multa munca, dar rezultatul e simtitor mai bun. Folosesc agrafe rapide intre inaintas si firul de carlig, iar inainte de fiecare lansare desfac montura, trec firul carligului prin mijlocul sacului, fixez carligul in partea de jos a sacului, reatasez montura la linie si pot lansa. Prin aceasta metoda am avantajul ca pot face saci cilindrici relativ mari, cu conditia sa nu fie cei cu diametrul foarte mare. Acestia, fiind in linie cu celelalte componente, nu vor dezechilibra montura in zbor, iar frecarea mai redusa cu aerul va asigura o distanta de lansare mai mare. In plus, este si un sistem perfect anti-incurcare, varful carligului fiind protejat. O masura de precautie suplimentara e necesara atunci cand sacul contine porumb sau alte particule mici si moi, in care varful carligului se poate infige accidental – eu pun la fundul sacului de PVA un strat de pufuleti de PVA, iar in unul dintre ei infig varful carligului. Astfel, am siguranta ca montura mea va ajunge in apa in perfecta stare si nu voi pierde pestele (cum mi s-a mai intamplat, la inceputuri) din cauza faptului ca o boaba de porumb ramasa pe varful carligului a anulat efectul de intepare.

Plasati cativa pufuleti solubili la baza saculetului si infigeti carligul in ei

O alta montura pe care o folosesc este cea de tip elicopter, in care sacul PVA se afla sub plumb, la care, la fel, carligul de infige in sac, pentru a se evita incurcarea in aruncare. Singurul inconvenient este acela ca aici trebuie sa folosim saci PVA de mici dimensiuni. Fir intins!

Dupa ce ai iesit din DN1 si mergi către Sanpaul zona te cucereste. Drumul e presarat cu biserici fortificate, multe aflate in plin proces de reabilitare, case aproape la indigo, cu arhitectura specifica zonei. Cu greu avansezi spre lac, poposind tot mai des pe parcurs pentru a poza aceste obiective.

Lacul se afla in imediata apropiere a „Popasului pasarilor de la Sanpaul’’ si face parte dintr-o retea de lacuri intinsa pe o suprafata de 210 hectare, o amenajare piscicola infiintata in anii 1980. Ulterior, din acesta suprafata 10 hectare au fost declarate rezervatie nationala. Zona este umed-sarata, cu helestee si balti, plante hidrofile si stufarisuri, o vegetatie specific Dobrogei, o ciudatenie in ce priveste clima si relieful specific acestei zone. Aici se gasesc si multe specii de plante protejate, precum orhideele, dar poti gasi in zona si urme proaspete de urs.

Plaurii cu pasari de pe lac fac sesiunile de pescuit extrem de placute

In rezervatia ornitologica s-au observat peste 250 de specii de pasari, o concentratie atat de mare pe o suprafata atat de mica fiind o raritate in Europa. In pauzele dintre capturi acestea va vor incanta atat auzul cat si privirea prin prezenta lor.

Am fost intrebat de ce imi place sa pescuiesc la Sanpaul? Ei bine, fiindca are cate putin din multe alte locatii de pescuit: densitatea pestelui apropiata de Moara Vlasiei, media crapilor apropiata de cei din Tancabești, aspectul zic eu britanic al lacului, agataturi ce aduc spre un pescuit pe Haromfa si un peisaj unic, lacul aflandu-se totusi la o altitudine de aproape 500 metri.

Un exemplar frumos de crap Koi

Din discutia avuta cu administratorul lacului, Dl Nandor Farkas, am inteles ca s-au adunat pestii necesari acestei locatii pe parcursul a mai mult de 7 ani, reproducatori casati, dar si alte achizitii din crescatorii sau importati din Ungaria. Dl Nandor Farkas si echipa acestuia au planuri mari in ceea ce priveste aceasta locatie. Este o ambitie a dansului sa duca aceasta balta in top 5 locatii de pescuit sportiv la crap din Romania, iar eu sunt de parere ca are toate sansele. Dispune atat de forta financiara – ferma face parte din grupul de firme ARKUM, un important agent economic din Odorheiul Secuiesc – cat si de cunostintele necesare unui astfel de proiect, dovada studiile de specialitate si experienta din toti acesti ani.

Un alt aspect destul de important este calitatea muncitorilor care ingrijesc aceasta locatie. Daca pe majoritatea lacurilor v-ati intalnit cu tot felul de personaje ponosite, aici situatia este cu totul altfel. Oameni dedicati muncii lor, amabili, ingrijiti, in compania carora ai o reala placere sa discuți despre lac sau capturile din ultima perioada. Extrem de amabili, te ajuta cu placere la descarcatul si incarcatul bagajelor, dar totodata devotati muncii, te supravegheaza discret, avand grija cu un mare devotament de locuitorii locatiei de la Sanpaul.

Nici exemplare frumoase de crap oglinda nu va ocolesc pe Sanpaul

Lacul este populat doar cu exemplare de crap peste 7 kg, exceptie facand cateva zeci de exemplare de crap Koi as spune eu, dar, din ce am inteles de la administratorul fermei, este vorba de o alta specie asemanatoare, care atinge greutati apreciabile si se preteaza pescuitului sportiv. Acestia vor rupe monotonia clasicelor capturi de crap și sunt candidatii perfecti pentru o fotografie cu o captura mai speciala. De asemenea, nu lipsesc capturi de crap de doua cifre, aviz amatorilor de trofee, precum si cateva exemplare de peste 20 de kg. Pe langa exemplarele frumoase de crap, lacul este populat și cu alte specii de pesti pasnici, exemplare record de amur si de exemplare frumoase de rapitor, indeosebi salau si stiuca.

In urma cu ceva timp am vazut o discutie pe unul din forumurile de pescuit unde un pescar intreba de o locatie de pescuit unde sa nu-l deranjeze crapul de mici dimensiuni, sa poata pescui doar dupa exemplare mari, chiar cu riscul de a nu avea parte de prezentari pe parcursul unei zile. Acestei categorii de pescari se adreseaza aceasta locatie, aceasta este segmentul de pescari carora Balta de la Sanpaul doreste sa li se adreseze.

Lacul nu are zone favorizate, se prinde foarte bine si constant pe toata suprafata. Pe parcursul zilei crapii isi tradeaza prezenta prin sarituri succesive pe toata suprafata lacului. Spuneam la inceputul articolului ca are putin din farmecul unei locatii de pescuit englezesti, crapi se prind foarte usor din apropierea malurilor cu stuf sau a plaurilor prezenti din abundența pe balta. Recomand pescuitul cu lansete avand actiune blanda, drilul cu astfel de tip de bete este foarte placut, pe placul oricarui pescar de crap. Malurile pline de stufaris si luciul de apa cu plauri se apropie ca si priveliste mai mult de un lac salbatic decat de un lac de pescuit sportiv.

Formatul crapilor de Sanpaul califica acesti pesti in adevarati luptatori

Ma numar printre primii pescari care am pescuit aici si am fost extrem de uimit sa constat ca pestele a acceptat boilesurile din primul moment, asta in detrimentul semintelor, cum as fi tentat sa pescuiesc data fiind introducerea recenta a crapilor aici. Am primit apoi o explicatie extrem de plauzibila din partea administratorilor fermei, pestii fiind hraniti constant cu peleti si alte hrane destinate cresterii intensive a crapului, seminte sau alta hrana comuna lipsind cu desavarsire din meniul lor. Pe lacurile de productie apartinand fermei pestii sunt hraniti in continuare cu tone de peleti zilnic.

Din punct de vedere a pescuitului sportiv nu am observat ca pestele sa aiba predilectie spre o aroma sau o natura aparte a boilesurilor. Am prins la fel de bine atat pe boilesuri de tip birdfish, cat si la cele de tip fishmeal.

Acum ceva vreme s-a incercat si introducerea baltii in competitiile de pescuit la crap. Daca la primul concurs organizat aici s-au prins doar 17 exemplare de crap, la a doua incercare deja numarul lor s-a apropiat de 100 de bucati, semn ca pestele a inceput sa se obisnuiasca cu pescarii si sa-i asocieze cu oportunitatea de a gusta o masa gustoasa.

Am avut deja peste 7 sau 8 partide de pescuit aici, dar inca pot gasi o gramada de alte provocari in a pescui pe aceasta locatie. Crapii mai impliniti din pozele de la populare sau festivalul amurilor care e hranesc cu trestia din margini sunt doar doua provocari carora inca nu am reusit sa raspund.

Nu pot sa inchei articolul fara a preciza de balta de pescuit cu retinere din Sanpaul, un alt lac unde pescarul poate sa retina pentru consum pestele de dimensiuni mai mici. Este o balta cu peste 15.000 de pescari anual si asta in conditiile in care in zona nu exista nicio aglomerare urbana. Acest numar spune mult despre seriozitatea si profesionalismul oamenilor de aici, un alt mod atat de a face afaceri cat si de a administra o balta de pescuit.

Un crap frumos capturat la primele ore ale diminetii

Sanpaul aduce un plus si se diferentiaza in primul rand prin natura administratorilor sai. Se vede ca oamenii de aici sunt in primul rand piscicultori si apoi oameni de afaceri, ori asta ma face sa le acord mult credit si sa fiu extrem de optimist in ceea ce priveste parcursul si evolutia viitoare a acestui frumos lac de pescuit sportiv. Fire intinse va doresc si profitati de acest sezon frumos pentru a da curs invitatiei de a pescui pe balta de la Sanpaul.

Pescuitul la crap e frumos si pentru faptul ca apar mereu provocari noi. Situatiile cu care ne intalnim pe balta genereaza tot felul de probleme si, pentru rezolvarea lor, pescarii inventeaza solutii dintre cele mai diverse, ca eficienta si complexitate. Una dintre aceste problem – adaugata celor obisnuite de localizare, tactica, monturi sau nade – este cea a racilor. Racii sunt musafiri nepoftiti care isi fac aparitia la festinul pregatit de pescar, se aseaza la masa cu mult tupeu si pot devora totul chiar inainte sa-si faca aparitia invitatul de onoare, crapul. Iata cateva metode si tactici pentru combatera atacurilor racilor.

Nade

O tactica recomandata de unii pescari – pe care am incercat-o si eu – consta in alegerea unui tip de nada care sa nu fie agreat de raci. Exista chiar mixuri comerciale care sunt declarate anti-rac, acestea fiind din categoria birdfood-urilor dulci. Parerile sunt impartite cu privire la sansele de succes. In primul rand, cred ca trebuie sa alegi tipul de nada care sa fie pe placul crapului din balta respectiva, pentru ca obiectivul principal ramane acela de a prinde crap. Degeaba pescuiesc cu o nada care nu e pe placul racilor, daca aceasta e refuzata si de crap. Multi afirma ca boiliesurile picante ar da rezultate in acest sens. E posibil ca lucrul asta sa se intample pe unele lacuri, dar nu pe toate. Am pescuit cu cel mai picant boilies pe care il cunosc, unul rulat pe un mix este extrem de iute, si pot spune ca am prins foarte bine cu el, insa tot nu am reusit sa scap de raci (e drept ca si densitatea de raci era foarte mare). Am facut teste cu diversi aditivi si, din pacate, absolut niciunul, nici macar piperul macinat, uleiul esential de piper negru sau pudra de usturoi, nu e a tinut racii la distanta. Au mancat tot ce le-am dat.

Nada recomandata de Lucian sunt boiliesurile tari si uscate

Daca ne referim la pescuitul la boilies, rezolvarea problemei prin adaugarea de ingrediente speciale, care indeparteaza racul, nu e o solutie 100% sigura. Si spun asta pe baza mai multor experimente facute in timp. Daca balta are foarte multi raci, boiliesurile vor fi atacate in momentul in care acestia sunt activi. Acest lucru se aplica tuturor boiliesurilor, nu numai celor pe baza de fainuri de peste. Prin urmare, nici birdfoodurile nu sunt o solutie. Racii ataca un birdfood, fie si dulce. De fapt, ataca tot ce se poate manca, inclusiv porumbul si alunele tigrate. Cei care au pescuit cu paturi de seminte mici, cum ar fi canepa, au apreciat ca racii vor curata si ultima samanta, in foamea lor nepotolita.

Asa ca nu am gasit nicio momeala care sa ma puna la adapost de raci si am preferat sa dau cu boiliesurile care mi-au dat cele mai bune rezultate la crap, desi aceste boiliesuri erau pe baza de faina de peste. Porumbul si alunele tigrate au adus rezultate mai slabe la crap, fiind la fel de ineficiente in combaterea racilor ca oricare alta nada, prin urmare am renuntat la ele.

Prezentare

Daca racul nu poate fi evitat prin compozitia boiliesurilor, poate fi evitat prin prezentarea lor. O metoda care pe mine m-a ajutat a fost aceea de a folosi ca momeala un boilies dur. Doar ca momeala, nu neaparat si ca nada. Nu mi se pare necesar sa nadesti cu bile la fel de dure, iar uneori e chiar contraindicat. Daca partida de pescuit este scurta (partidele mele, in general, erau scurte, de 24 de ore), atunci nadirea cu bile foarte tari va face nada mai putin atractiva, pentru ca bilele sunt inchise si, pana incep sa se inmoaie, semnalul lor nutritiv se disperseaza mai incet. Sunt si mai greu de asimilat pentru peste.

Ce inseamna boiliesuri tari? Inseamna fie boiliesuri normale deshidratate, dar in acest caz duritatea bilei depinde si de compozitia mixului, fie boiliesuri rulate cu ingrediente care au un rol de intarire, cum ar fi unele proteine lactice, derivate din ou, faina de sange sau faina de orez. De asemenea, se poate opta pentru mixuri comerciale special concepute in acest sens (se gasesc sub diverse nume, cum ar fi Clawbuster Mix, Granite Mix sau pur si simplu Hard Hookbait Mix), fiind mixuri pentru boiliesuri de carlig, care vin in completarea mixurilor de baza. Am pescuit cu bile de carlig atat de tari incat am reusit sa rup burghiul in ele si am prins foarte bine, in conditiile in care momeala era constituita din boiliesuri mai putin tari, rulate pe acelasi mix, insa fara ingredientul care intarea mixul. In felul acesta, racii nu au reusit sa produca decat zgarieturi minore pe suprafata boiliesului, iar momeala a ramas intacta. Un amanunt important tine de tipul opritorului folosit. Am observat ca racii au abilitatea de a inlatura opritorul de pe firul de par si, astfel, este posibil sa ne trezim fara momeala. Un opritor de tip Extenda, care se intre putin in interiorul bilei, ajutat de un alt opritor plasat deasupra boiliesului, va fixa mult mai bine momeala. Trebuie evitate monturile care folosesc elastic (inele de latex) in locul firului de par obisnuit, pentru ca racii rup usor acest elastic si te lasa fara momeala.

Momelile artificiale pot fi si ele o solutie

Tot la capitolul prezentare, sunt pescari care considera ca folosirea pop-up-urilor si ridicarea in acest fel a momelii la o distanta cat mai mare de substrat impiedica racii sa ajunga la ea. S-ar putea sa-i impiedice, dar daca pestele se hraneste pe fundul apei, atunci il impiedica si pe el si n-ai obtinut nimic. Alta solutie interesanta sunt momelile artificiale, cum e porumbul de plastic, care rezista o perioada la atacul racilor, sau bilele de plastic dipuite. Daca plasticele dau rezultate la crap pe balta respectiva, atunci metoda merita incercata, dar in principiu cred ca trebuie folosita o momeala care sa-ti maximizeze sansele de a prinde crap.

Protectie

Unele firme de accesorii au venit cu solutii inovatoare pentru a putea apara momeala de atacul racilor. Astfel si-au facut aparitia protectiile anti-rac, sub diferite forme.

Fox are un produs numit Armamesh, care e un concept interesant: nu e propriu- zis o plasa anti-rac, dar poate fi folosita ca atare. Plasele anti-rac obisnuite de pe piata sunt livrate sub forma unui material in care se imbraca boiliesul pentru carlig. Problema este ca sunt destul de dure si greu de manevrat. Operatiunea de infasurare a boiliesului mecesita ceva timp, datorita rigiditatii materialului, iar la sfarsit acesta trebuie legat cu ata dentara sau cu un fir textil subtire si rezistent. In privinta protectiei, materialul e eficient, iar semnalul nutritiv nu este estompat. Trebuie sa te asiguri, insa, ca nodul facut este rezistent, altfel racul poate sa-l rupa.

Metode de protejare a momelii

Plasa Armamesh de la Fox se prezinta insa ca un sistem PVA (atat ca nu este solubila) si este livrata impreuna cu un tub in care se poate introduce momeala si cu un mic dispozitiv de compresie. Se lucreaza foarte rapid si usor cu acest sistem si, in plus, se pot folosi nu numai boiliesuri, ci si alte momeli, cum ar fi pelete, seminte sau carne de conserva. Protectia plasei nu e totala – daca momeala sta mai mult de 12 ore in apa si racii sunt foarte activi, va ceda. Totusi, o prefer datorita faptului ca e usor de utilizat, iar materialul fin nu impiedica in niciun fel atractantii sa se disperseze in apa.

Alt tip de material de protectie este un tub termocontractabil (shrink tube) cu diametru mare. Seamana cu cel folosit la monturi. Boiliesul se introduce in tub, se taie tubul corelat cu dimensiunea boiliesului, apoi tubul se strange la abur sau chiar la bricheta. Pentru a lasa bila din interior sa aiba un contact mai bun cu apa, ca sa iti disperseze atractantii, putem face cateva gauri suplimentare in tub, cu o foarfeca sau un perforator. Tubul ingreuneaza putin bila, dar protectia este foarte sigura. Odata invelita in acest tub, nu am scos nicio momeala din apa care sa fi prezentat cel mai mic semn de deteriorare. Pur si simplu racii nu avut ce sa-i faca. Unii pescari nu au incredere in sistemul cu tub, crezand ca tubul va face momeala neatractiva pentru crap. Cine se teme de asta poate tine boiliesurile cu tot cu tub intr-un dip, ca tubul sa se impregneze de aromele dipului, dar mie nu mi se pare ca ar fi problema si am prins bine cu el, fara ajutorul dipului. In plus, pescuiesti linistit, fiindca sa te gandesti daca momeala mai e la locul ei sau a disparut.

In trecut, pescarii de crap foloseau o solutie ieftina si relativ eficienta – metoda ciorapului de dama. Boiliesul de carlig se inveleste intr-un ciorap si se face un nod, de preferat cat mai subtil. Protectia functioneaza cateva ore, dar nu e suficienta. Dupa un timp, racii reusesc sa-l perforeze si sa ia momeala.

Nadire

Ca tactica de nadire pe o balta cu multi raci, sfatul meu este sa naditi in functie de crap, nu de rac. Am citit pe forumuri opinii care sugerau o nadire usoara, aproape inexistenta, in ideea ca oricum vei hrani racii. Altii cred ca o nadire abundenta aduce racii in zona, iar pe urmele lor vin si crapii mari. Personal, am nadit tot timpul in functie de reactia crapului fata de nada, in functie de anotimp si de numarul crapilor din balta. Cred fara dubii ca racii se retrag din fata unui crap flamand. Am observat ca, in momentele in care crapul este foarte activ, poti pescui linistit fara niciun fel de protectie pe momeala, pentru ca racii pleaca din zona de interes a crapului, daca acesta patruleaza in cautarea hranei. Desigur, astea sunt situatii ideale, cu care nu te intalnesti tot timpul. Nu spun sa nu tineti cont ca exista raci in balta, atunci cand naditi, dar incercati sa corelati cantitatea de nada cu frecventa trasaturilor deoarece este evident ca, daca pestele este mofturos, nu e bine sa facem risipa de nada.

As concluziona spunand ca pescuitul pe balti invadate de raci poate fi stresant, insa de multe ori pescarii se multumesc sa dea vina pe raci pentru insuccesul lor, uitand sa se concentreze pe aspectele importante, cum ar fi localizarea, tactica de nadire sau monturile folosite. Racii pot fi tinuti la distanta. Un boilies protejat cu shrink tube sau unul foarte dur, deshidratat, va vor oferi siguranta si va vor ajuta sa uitati de prezenta racilor. Si veti vedea ca se prinde crap frumos din cazanul cu raci.