Pentru un pescar de crap care nu e foarte rau certat cu frigul si cu nevasta, iernile fara zapada si geruri naprasnice, in care nu trebuie sa ai abilitati de eschimos ca sa iesi pe balta, sunt ocaziile perfecte pentru o suma de demonstratii. Iarna e momentul sa-ti pui la incercare indemanarea, priceperea in localizarea pestilor si, mai presus de toate, rabdarea.
In urma cu foarte multi ani, pe cand imi faceam ucenicia in ale pescuitului cu undite din trestie si carlige din bolduri indoite, exista printre pescarii care umpleau pana la refuz bacul de ora 5 convingerea ca, iarna, pestii pasnici nu “mananca”. Sau, ma rog, ideea ca intra intr-un fel de hibernare care face prinderea lor aproape imposibila. Si, cine eram eu sa gandesc impotriva curentului? Odata cu trecerea anilor si cu accesul la toate informatiile posibile, aceasta adevarata “judecata de valoare” avea sa se schimbe treptat, pana la momentul in care, acum, am pretentia ca stiu, cel putin la nivel de notiuni generale, cam ce se intampla sub luciul de apa cu ciprinidele, specia care ne intereseaza in acest articol. Desi sunt un fan inrait al partidelor lungi si foarte lungi (imi amintesc un octombrie din anii ’90, petrecut in intregime in Delta, si de regretul incercat atunci cand a trebuit sa plec spre casa), in ultimii ani am inceput sa ies, iarna, la sesiuni de o zi, atunci cand baltile nu sunt inghetate. Prin metoda clasica incercare-esec, am reusit sa elimin, treptat, multe dintre problemele cu care se confrunta cei care isi fac curaj si ies pentru prima data pe balta iarna. Fara pretentia de a incadra acest articol intr-o rama nemeritata, o sa va spun cum vad eu pescuitul de crap pe timp rece si care cred eu ca e abordarea cea mai eficienta pentru iesiri foarte scurte.
Managementul timpului
Pentru pregatirea sesiunilor scurte, este foarte important sa aveti totul pregatit pentru pescuit inca de acasa. Eliminarea timpilor morti este elementul primordial in pescuitul pe vreme rece. Cateva minute economisite la fiecare dintre operatiile implicate ne poate prelungi sesiunea de pescuit cu 40-60 de minute, ceea ce, in conditiile in care ziua de pescuit are doar 7-8 ore, inseamna foarte mult. Cum eliminam timpii morti? Pai sa vedem… Lansetele pregatite, cu mulinetele montate si eventual firul trecut prin inele. Odata ajunsi la balta, trebui doar sa le mufam si sa legam montura. Care montura trebuie sa fie gata si ea, nu e timpul cel mai bun pentru legat cirlige si ales leadcore-ul potrivit. Stiu unii pescari care sunt atat de atenti cu timpul lor, si sa nu radeti, incat isi pun de acasa pana si groundbait-ul pe momitor. De cele mai multe ori, cand ei sunt cu toate monturile in apa, partenerii lor abia mufeaza a doua lanseta. Asta poate insemna un peste in plus, sau singurul peste al partidei.
Ar fi perfect sa va faceti mixul pentru momitor de acasa, inainte de plecare. Astfel are timp destul sa se umecteze si sa fie numai bun de folosit cand ajungeti pe vad. Nu uitati de avertizori si swingere. Montate de acasa pe bratele rodpod-ului, la balta doar montati picioarele si sunteti gata de actiune. Din propria experienta, pot sa afirm ca cele mai multe prezentari (atunci cand avem prezentari!) pe timpul iernii apar dupa amiaza, dupa ce soarele a dezmortit putin temperatura si pestii ies, pentru putin timp, din letargie. De aceea, odata lansetele in apa, folosesc prima parte a zilei pentru a “intra” in atmosfera de pescuit. Incerc sa observ semne de activitate a crapilor sau ajustez din mers tactica si tehnica, daca situatia sau intuitia imi cer asta. Nevoia il invata pe om, si de aceea sunt convins ca pescarii care au foarte putin timp liber si-au dezvoltat in timp abilitati care le permit sa pescuiasca eficient chiar si pe vreme rece.
Nade si momeli
Trebuie adaptate la conditiile de pescuit, tipul de balta si temperatura. In general, daca pestii se hranesc relativ bine, pentru aceasta perioada, incerc sa folosesc cam aceleasi nade si momeli pe care le folosesc in celelalte perioade ale anului pe aceeasi balta, doar ca reduse ca dimensiune si putin upgradate cu arome fructate si dulci. Nu plecati de acasa fara momeli naturale, cum sunt porumbul dulce, larvele de chironomide si viermii. Un sandvis facut dintr-o boaba de porumb dulce si 2-3 viermusi poate face diferenta dintre a prinde si a nu prinde. Singurul dezavantaj al momelilor vii, iarna, este acela ca nu sunt deloc selective, ele putand atrage orice alta specie activa in acea perioada – carasi, bibani, platici etc. Una dintre combinatiile mele preferate pentru vreme rece este aceea cu un boilies mic, de 10 mm, in combinatie cu o boaba de porumb artificial, ambele bine imbibate in lichide atractante. Si, daca am ajuns aici, va spun si ca-mi prepar singur dipul in care le tin – 8 parti dintr-un atractant dulce si cu aroma de fructe (Tutti Frutti, capsuna sau ananas) si 2 parti de atractant condimentat (prefer Sweet Spice sau Pink Pepper). Pentru pop-up-uri prefer spray-urile cu atractant, fiindca decid pe loc culoarea si dimensiunea si prefer sa le asezonez cu ce-mi vine atunci in minte. Inventia momelilor artificiale, care imita cam tot ce va trece prin cap, de la porumb, alune tigrate si viermusi pana la melci si larve, a usurat mult munca pescarului, dar a si inmultit optiunile, ceea ce ingreuneaza, uneori, luarea unei decizii. Dati o sansa oricarei combinatii – boilies cu pop-up, porumb cu viermi, boilies cu porumb, pop-up cu viermi sau larve, artificiale cu naturale – orice credeti ca poate face pestele destul de curios incat sa-i declanseze un semnal de hranire. Mici saculeti solubili, plini cu bunatati si agatati de carlig, pot creste si ei sansele unei trasaturi. Evitati nadele si momelile uleioase, dispersia atractantului poate fi impiedicata de coagularea, la temperaturi mici, a uleiului din compozitie. Si, poate cel mai important, nu lasati plictiseala sa va dicteze ce sa faceti – supranadirea poate face mai mult rau decat bine.
Localizare si monturi
Daca nu cunoasteti balta, incercati sa gasiti zonele de confort ale crapilor. Acestia prefera zonele cu adancimi medii, cu o temperatura care sa le permita sa se miste putin, dar care sa le ofere neaparat un adapost pe vreme rea. Cautati-i in malurile inspre care nu bat vanturile, dar unde apa sa aiba si o adancime relativ mare, maluri abrupte cu copaci cazuti, zonele deversoarelor etc. Ca un truc favorit, folosesc intotdeauna o lanseta, pe care an numit-o lanseta-spion, pe care o lansez la intervale scurte (cel mult o ora), in diverse zone cu diverse structuri si adancimi, in cautarea unui raspuns. Vorbind despre monturi, cred ca succesul intr-o partida de iarna tine mai mult de localizare si de momeli decat de monturile folosite, dar exista si in ceea ce priveste monturile cateva indicatii. Prima dintre ele se refera, bineinteles, la dimensiuni – reduceti dimensiunile carligelor si ale celorlalte elemente folosite (fire, vartejuri, anouri etc). Pe primul loc in optiunile personale se afla montura blow back cu anou, pe un carlig cu tija lunga, folosind un fir matasos cu camasa plastifiata. Totusi, iarna nu e vreme de experimentat, folositi orice montura in care aveti incredere, atata vreme tineti cont de raportul dintre dimensiunea acesteia si dimensiunile momelilor.
Un ultim aspect de care trebuie sa tineti cont la partidele de iarna este confortul personal. Trebuie sa aveti haine bune si calduroase, dar care sa si respire cumva, Ultimul lucru pe care-l doriti este sa transpirati si sa stati ud toata ziua. Bocanci solizi si caldurosi, manusi, caciula, eventual o patura speciala de pescuit in care sa va inveliti pe scaun. Nu uitati de ceainic, termos si aragaz, o cana de ceai fierbinte poate valora cat un crap de 15 kg intr-o zi friguroasa. Tineti cont de faptul ca buteliile pentru aragaz trebuie sa contina un amestec de butan si propan, amestec care nu ingheata la temperaturi joase. Combinati momentele de rabdare cu cele de activitate si veti reusi sa va bucurati, cu sau fara pesti pusi pe saltea, de o partida de pescuit cu care nu foarte multi se pot lauda. Fir intins!