Pentru alegerea corectă a locului pe care vei pescui la Dunăre, folosirea sonarului este extrem de importantă. Poveștile care încep cu „mi-a spus cineva despre un loc bun de pescuit“ lasă-le pentru alții, care mai cred în ele. Acel loc s-ar putea să nu mai existe de la o zi la alta.
Crap pescuit pe Dunare
Una dintre marile probleme cu care te confrunți la Dunăre este că va fi aproape imposibil să folosești același vad de pescuit pe o durată mai lungă. În timp ce pe bălți știi sigur că o groapă, un platou sau o altă structură bine definită se regăsesc fără probleme ani de-a rândul, pe Dunăre lucrurile stau cu totul altfel. Datorită creșterilor mari de nivel (la ora la care scriu aceste rânduri, debitul Dunării este de 11500 mc/s, dublu față de media normală a lunii martie), kilometri întregi de mal își vor schimba configurația.
Modificări esențiale au loc nu numai la suprafața apei, ci, mai ales, în profunzimea ei. De asta, la pescuitul din barcă, sonarul devine un accesoriu aproape indispensabil.
Dacă ești la început de drum, sfatul meu este să nu-ți cumperi unul prea sofisticat. Vei da banii pe funcții tehnice pe care probabil că nu le vei folosi. Un sonar din clasa medie, cu fascicul dual (în engleză, dual beam), care acoperă excelent și apele mai puțin adânci, e o alegere potrivită. Pe râu, ai nevoie de o funcție numită Ultra Scroll, care îți actua lizeazărapid detaliile furnizate de sonar atât la viteze ridicate, cât și în staționare.
Nu trebuie uitat faptul că un sonar ne poate oferi datele de care avem nevoie, dar interpretarea lor corectă ține de fiecare individ în parte. Cercetează în amănunt locurile unde te-ai hotărât să pescuiești. Caută în special porțiuni cu agățături, de exemplu aglomerări de copaci scufundați, pe trunchiuri le cărora se formează adevărate depozite de hrană naturală (melci, larve, scoici mici). Foarte productive sunt și zonele din jurul epavelor, care se găsesc în număr mare pe toată lungimea fluviului.
O adâncime favorabilă pentru pescuitul crapului este undeva între 4 și 6 metri, însă primăvara crapii ies și în apropierea malurilor, căutând apa mai mică și mai caldă. În perioada asta, ca și spre sfârșitul toamnei, încearcă să găsești locuri spre malul care stă cât mai mult expus la soare. Chiar și o diferență de 2-3 grade în plus (sonarul îți dă și informația asta) față de temperatura generală a apei poate fi importantă pentru reușita unei partide.
Vara, când apele scad excesiv și e foarte cald, iar apa atinge 23-24 de grade, caută gropi formate natural sau săpate de drag lină, în special poziționate pe coada insulelor. Acolo, la adâncimi de peste 6 metri, se formează contracurenți, care depun pe fundul gropii destulă hrană adusă de apă. De multe ori, un asemenea loc e ocupat de crapi, iar șansele de a scoate un pește mare sunt mai crescute decât în zonele cu agățătură. Evită, în schimb, vadurile pe care ai curent puternic, crapului nu-i place să stea aici.
În concluzie, explorarea cu atenție a substratului este de multe ori cheia succesului în pescuitul pe Dunăre. Sunt locuri care țin mult pește doar la o anumită cotă a apei. Dacă aceasta se schimbă semnificativ, locurile devin complet neproductive. Încearcă să ții minte când și în ce condiții (anotimp, cotă, vreme) un asemenea loc a avut momente de vârf.
Fiecare informație îți va fi folositoare la timpul potrivit. Chiar dacă peștii din apele curgătoare sunt într-o permanent competiție pentru hrană, ne va fi greu să obținem rezultate fără respectarea câtorva reguli de bază. Alegerea corectă a locului (inclusiv cu sonarul) e una dintre ele.